Citate de Cesare Pavese

Într-o aritmetică bună, unu plus unu este egal cu totul, iar doi minus unu este egal cu nimic. © CCC

Intr-o dragoste adevarata trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu mai vezi nimic in jur.

Am iubit ceva... care nu există cu adevărat. I’ve loved something… that doesn’t really exist. (Vivien Leigh în rolul Scarlett O’Hara, Pe aripile vantului)

Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.

Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transformă nu doar mărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.

Certurile indragostitilor reinnoiesc iubirea.

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Iertarea este forma suprema a iubirii.

Trec izvoarele în râuri, Râurile curg spre mare. Nevăzute, limpezi brâuri Leagă boarea de-altă boare.   Nu-i nimic stingher în Fire. Toate tind să se îmbine Într-o tainică iubire - De ce nu și eu cu tine?   Munții-aștern pe cer săruturi Val pe val se-mbrățișează. Care-i floarea fără fluturi? Am fugi de ea, cu groază.   Soarele în brațe strânge Globul. Luna-n mări se scaldă. Ce-ar fi viața mea? – s-ar frânge Fără sărutarea-ți caldă. (Filosofia dragostei)

Greutatea lumii este iubirea. Sub povara singuratatii, sub povara nemultumirii,   greutatea, greutatea pe care o purtam este iubirea. (Cantec) © CCC

In iubire esti mereu egalul celui iubit, de aceea iubirea este o eminenta scoala a demnitatii.

Eu te-am iubit şi poate că iubirea În suflet, nu s-a stins încă de tot; Dar nici nelinişte şi nici tristeţe Ea nu îţi va mai da, aşa socot. Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, De gelozie, de sfială chinuit. Dea Domnul să mai fii cândva iubită Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit. (Eu te-am iubit) Traducere de Maria Banuş

Poartă-mă pe mâna ta ca pe o brățară, căci iubirea e ca moartea de puternică și gelozia cumplită, ca împărăția morților. Văpaia ei e ca văpaia focului și ca flăcările cerului. Ape mari nu au putere să stingă dragostea și fluvii revărsate nu pot să o înece. (Cântarea cântărilor)

Mi-e lira-n părăsire azvârlită De cănd spre tine sufletu-mi s-abate, Că n-am putut pe coarde numărate Să cânt iubirea mea nemărginită. Dar fruntea-mi, de privirea ta robită, Sub jugu-i se revoltă și se zbate: Ce vultur cu aripile tăiate Nu-și geme soarta lui înlănțuită? În ochii tăi mi-am îngropat avântul, - Deși, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul, Mă lupt cu mine și cu voia sorții!... …Și te iubesc cu-nfiorarea vagă Pe care-o dă presentimentul morții… Și te urăsc că-mi ești atât de dragă ! (De profundis)

Portretul fiintei iubite trebuie sa poata fi nu numai o imagine inspre care surazi, ci si un oracol pe care il interoghezi.

Metaforele sunt periculoase. Dragostea incepe printr-o metafora. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCC

Bunatatea care ia nastere din oboseala provocata de suferinta este o eroare mai mare decat suferinta.

Tu ești o noapte, eu, o stea. Eu sunt un haos, tu, o lumină; eu sunt cuget, tu, o problemă; caută-mă și, mai departe, am să mă ascund în tine.

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.

Primele bilețele de dragoste sunt cele pe care ochii le lansează. © CCC