E dulce de pe mal sa vezi pe altul
Cum se trudeste, cand noianul marii
E rascolit de vanturi.
Nu fiindca
Te-ar desfata pe tine chinul altuia,
Ci pentru ca-i placut sa vezi cu ochii
De cate rele esti scutit tu insuti.
Numai la primejdii grele
il vezi pe om! Cand e batut de soarta,
numai atunci il poti cunoaste bine,
numai atunci el scapa din adancul
inimii lui cuvantul adevarului.
Numai atunci i se smulge
si chipul sau ramane asa cum este.
E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.