Poezia, in functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste in joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, in sacralitatea lui, acest joc ramane totusi fara incetare la hotarul veseliei, al glumei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este inca, multa vreme, vorba. Aceasta nevoie zace inchisa necunoscuta, in trairea actului sacru, care devine cuvant in forma poetica si este resimtit ca opera miraculoasa, ca betie, ca extaz.
Mă întreb dacă nu sunt pe punctul de a mă juca cu cuvintele. Și dacă cuvintele au fost făcute pentru asta?
(Constructorii imperiului)
© CCC
Existenta jocului confirma fara incetare, si in sensul cel mai inalt, caracterul supralogic al situatiei noastre in cosmos. Animalele se pot juca, deci chiar si ele sunt ceva mai mult decat niste mecanisme. Noi (ne) jucam, si stim ca (ne) jucam, deci suntem ceva mai mult decat niste simple fapturi rationale, pentru ca jocul este irational.
(Homo ludens)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.