Poezia, in functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste in joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, in sacralitatea lui, acest joc ramane totusi fara incetare la hotarul veseliei, al glumei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este inca, multa vreme, vorba. Aceasta nevoie zace inchisa necunoscuta, in trairea actului sacru, care devine cuvant in forma poetica si este resimtit ca opera miraculoasa, ca betie, ca extaz.
A juca inseamna a experimenta hazardul.
© CCC
Avem oare dreptul ca aceasta inclinare secundara si absolut indispensabila a mintii de a-si crea o lume imaginara alcatuita din fiinte vii s-o numim un joc al mintii?
(Homo ludens)
Ce joc jucăm?
(Meșterul don Gesualdo)
© CCC
Eseul nu asediaza metodic, ci numai seduce si invaluie ideea.
Jocul norilor - jocul naturii, în esență poetic.
(Fragmente)
© CCC
Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.
Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filosofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!
Nu știm care sunt regulile jocului; tot ce ne este permis să facem este să urmărim jocul. Desigur, dacă ne uităm suficient de mult, s-ar putea să ajungem în cele din urmă la câteva dintre reguli. Regulile jocului sunt ceea ce înțelegem prin fizica fundamentală.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.