Citate de Carl G. Jung

Omul de cultura este copilul durerii. Tot ce are mai frumos in el s-a nascut cu durere, din durere. La radacina fiecareia din ideile sale se gasesteo rana. Fie ca si-a consacrat viata stiintei, fie artei, si una si alta ii amintesc de rana care a insemnat inceputul rodniciei.

Cel care lasă în urmă ceva, lasă, de fapt, în urmă, o rană.

Nimic nu are o influenta mai puternica, din punct de vedere psihologic, asupra mediului lor si, in special, asupra copiilor lor decat viata netraita a parintilor.

Desprinderea de instinct si intoarcerea impotriva lui duce la formarea constientului.

Pantoful care i se potriveste unei persoane o strange pe alta; nu exista o reteta pentru viata care sa se potriveasca in toate cazurile.

Viata si spiritul sunt doua puteri, sau doua necesitati intre care omul se afla plasat.

Creaţia perfectă a naturii nu este bărbatul, ci femeia.

Elanul creator nu cunoaste piedici… niciodata satisfacuti, niciodata descurajati.

Numai creatia rascumpara toate suferintele.

Intalnirea dintre doua personalitati este asemanatoare contactului dintre doua substante chimice: daca exista vreo reactie, ambele se transforma.  

Chiar privita din punctul de vedere al individului, creatia artistica face viata mai intensa. Ea da o fericire mai intensa, dar si uzeaza mai repede.

Orice lucru ai vrea sa faci, daca vrei sa fii bun, trebuie sa-l iubesti si sa fii in stare sa faci sacrificii pentru el. © CCC

Dumnezeu este un produs al abisului inconstient al eului.

Trebuie sa ai in tine haos si frenezie pentru a da nastere unei stele care danseaza. (Plansul lui Nietzsche)

Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.

Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, spune Biblia; filosofii fac exact contrariul creandu-l pe Dumnezeu dupa chipul lor. © CCC (Oglinda sufletului)

Lumea in care patrundem, nascandu-ne, este cruda si crunta si totodata de o frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie ca este - cazul. Probabil ca, asa ca in toate problemele metafizice, ambele sunt adevarate: viata este sens si nonsens sau are sens si nonsens. Nutresc speranta anxioasa ca sensul va fi preponderent si va castiga batalia.

N-as putea spune ca cred. Stiu! Am trait experienta de a fi cuprins de ceva care e mai puternic decat mine, ceva pe care oamenii il numesc Dumnezeu.

Cunoasterea nu se bazeaza doar pe adevar, ci si pe eroare.

Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale, nici nu le-a depasit vreodata. Atata timp cat omul renunta la prea multe, lasa prea multe in urma, exista posibilitatea si pericolul ca lucrurile abandonate sa revina si cu forta dubla.