Citate despre Cunoastere de sine

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Din ciocnirea a doua pietre nu se naste o piatra, ci o scanteie.

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine. (Chitra)

Un inceput de admiratie fata de adversar, este un inceput de capitulare in fata lui.

Unora le poate placea numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

Un aforism e un simplu graunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi.

Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.

Opreste trecerea! Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire - si totusi, te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea.

Inainte de toate, din lucrurile lumii acesteia, unele stau in puterile tale, altele nu… Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul la ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile, si deci la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu. Din contra, daca vei distinge cu precizie sfera ta proprie de cea straina tie, faptele tale nu vor cunoaste nici inceput, nici oprire fortata din afara; nu te vei plange de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; si contand in toate numai pe vointa ta, nu te poate nici atinge, nici dusmani nimeni; caci n-are nici cum, nici de ce.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

A fi bun inseamna a te afla in armonie cu tine insuti.

In marile jocuri ale vietii, descoperim in noi o forta neobisnuita sau o slabiciune pe care nu contam.

Ar fi nespus de regretabil daca adevarul ar fi intotdeauna “la mijloc”. Aceasta l-ar preface in apanaj al mediocritatii.

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Pe cat de usor ne inselam pe noi insine fara a baga de seama, pe atat de greu inselam pe altii, fara ca ei sa bage de seama.

Limba materna a pasiunilor n-are sintaxa.

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Cand esti in stare sa te cunosti pe tine insuti, rar se intampla sa te inseli asupra propriei tale sorti, si presimtirile nu sunt, de cele mai multe ori, decat parerile pe care ni le facem despre noi, dar pe care nu ni le-am marturisit decat pe jumatate.

Inscriptie pe o fantana: ceea ce-i adanc nu straluceste.