In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus)
Thomas Hobbes
Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară.
Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus).
In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul.
© CCC
Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.
Trebuie oricum sa ne obisnuim a vedea oamenii sub multitudinea aspectelor lor posibile si in toata diversitatea caracterului, temperamentului si aparentei lor. Caci omul e limitat; oricat de mare si sfant ar fi, nu cuprinde totul: isi are unghiul lui special sub care priveste binele.
Omenirea nu se poate sa nu gaseasca in sine puterea de a trai in numele virtutii, chiar fara sa creada in nemurirea sufletului. O va afla in dragostea pentru libertate, pentru egalitate, pentru fraternitate.
Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior, de avantaj.
Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.
Animus et corpus: alterum nobis cum dis, alterum cum beluis commune est.
Sufletul şi trupul: unul ne este comun cu zeii, altul cu fiarele.
(Sallustius)
Omul este perfect intotdeauna, caci daca nu ar fi, nu ar putea deveni vreodata, numai ca trebuie sa-si dea seama de asta.
Natura e oglinda cea mai limpede, e destul sa privesti in ea!
Oamenii traiesc in mijlocul imaginilor lor, deoarece nu reusesc sa fie obiecte reale pentru ei insisi. Oamenii sunt obiecte pentru altii, dar nu sunt pe de-a-ntregul obiecte pentru ei insisi.
Un realism limitat, care nu te duce decat pana la varful nasului, e mai primejdios decat cea mai nesabuita si cea mai fantastica imaginatie, fiindca e orb.
Omul este inzestrat cu pasiuni in vederea actiunii si cu ratiune care sa-i calauzeasca actiunile.
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.
Fiecare om trebuie sa-si inventeze calea.
(Mustele)
© CCC
Rasul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodata firea omului nu se dezvaluie mai deplin ca atunci cand rade. Uneori, e foarte greu sa dibuiesti caracterul cate unui om, dar e de ajuns sa-l surprinzi o singura data razand sincer si brusc, si atunci caracterul lui iti apare ca lumina zilei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.