Exista un pesimism care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea, o nemarginita sete de viata. In cazul dintai, suntem incapabili sa gustam lumea si viata, in al doilea, lumea cu toate comorile ei nu e in stare sa ne indestuleze patimile si nesfarsitul dor de a trai, si zicem: ,,lumea e un rau”.
Copilăria este o maladie de care scapi pe măsura ce creşti.
Orice optimist nu e decat un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost.
Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.
Eu am devenit versiunea mea proprie de optimist. Daca nu pot trece printr-o usa, voi trece prin alta - sau voi face o usa. Va veni ceva minunat indiferent de cat de intunecat este prezentul.
Acum şaizeci de ani, „optimist" şi „prost" nu erau sinonime.
Marile idei sunt simple.
Un pesimist cu adevarat e conservator ori chiar retrograd. El neaga progresul si posibilitatea lui. Dar un democrat care se entuziasmeaza de libertate, de egalitate si de fraternitate, are cu siguranta adanci rezerve de optimist.
Pesimismul este vaccinul decepţiei.
Orice ai da unei femei, ea îl va îmbunătăţi. Dacă îi dai o casă, ea îţi va da un cămin. Dacă-i dai alimente, ea îţi va da hrană. Dacă-i dai un zâmbet, ea îţi va da inima ei. Ea înmulţeşte şi sporeşte tot ce i se oferă.
Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.
Trecutul meu, orice aş face, ca o umbră mă urmăreşte...
Pesimismul este iubirea arzatoare de viata si tanguirea ca ea nu da destule placeri ori ca nu i le poate stoarce indestul si ca se ispraveste odata.
Eu cred că femeile sunt nebune când pretind că sunt egale cu bărbaţii; ele sunt de departe superioare şi întotdeauna au fost.
Prin natura mea, sunt optimist, iar prin convingere intelectuală sunt pesimist.
Adevăratul optimist nu numai că se așteaptă să se întâmple tot ce este mai bun, ci lucrează pentru ca tot ce este mai bun să se întâmple. Adevăratul optimist nu numai că privește partea bună, ci antrenează fiecare forță care este în el pentru a produce din ce în ce mai multă bucurie în viața lui...
© CCC
Optsprezece ani e cea mai bună vârstă a omului pentru a suferi: are puterea necesară, dar nu ştie a se apăra.
Zilele mele de ieri păşesc alături de mine. Unele îmi sar, ca un câine greu, pe spate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.