Citate de Anna de Noailles

Fericirea suprema este de a fi iubiti pentru noi insine; sa spunem, mai bine, de a fi iubiti in pofida noastra.

Este o mare greșeală să nu-ți vezi propria fericire. (Vară în Nohant) © CCC

Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.

Ultima treapta a fericirii este absenta oricarui rau. © CCC

Să lupt cu vraja-ţi am voit Prea îndelung, frumoasă vară; Azi, inima-mi s-a îmblânzit, Plăcerea-n vinele-mi coboară.   Mă-ndrept spre liliac, pe drum Şi sub castanul ce-nfloreşte, Aş vrea parcă să spun: «Acum Nimica nu mă mai opreşte!»   O vrajă mă-nfioară: sus, Lin tremurând, un nor văd parcă; Pe-aripa morţii, doru-mi, dus, Alunecă precum o barcă.   Un tren – o ce plăcuţi fiori... Când vocea-i în văzduh irumpe, Cu nervii frânţi, ai vrea să mori; Dar zilele, îţi zici, sunt scumpe.   Un suflet tânăr, ah, aş vrea, Cu mine-n seara prea frumoasă... Ar respira sfârşeala mea, Ca salcia mai romanţioasă.   I-aş spune: « Vezi, nu tu mă ţii, Ci doar ispita nopţii, toată; Ea m-a schimbat, de parc-aş fi O porumbiţă însetată.   Biet copilandru,-aleanul greu, Tot aurul ce-l port în sânge, Tristeţea sufletului meu Doar nopţii singure-mi pot plânge.   Copacii-au simţuri şi râvnesc, Iar noaptea-i, vai, neputincioasă; Suspinele-i se risipesc În bolta fumurie, joasă.   Văzduhul, vezi, e înflorit. O, taci, pe tine te vreau doară; Vreau ochiu-ţi împăinjenit... Un suflet fii, ce se-nfioară. Un strigăt lung, necontenit. Şi plângi, copilul meu iubit! (Seară romantică)

Cea dintai conditie a fericirii este intelepciunea.

Proiecte de fericire! Voi sunteti poate singura fericire adevarata pe pamant.

Daca nu ne gandim cu prea multa grija la fericire si la nenorocire, ci ne preocupa mai mult stricta implinire a datoriei, fericirea vine de la sine, ea se poate naste si dintr-o viata plina de griji si renuntari.

Să nu-ți fie teamă de fericire: ea nu există. (Rămâi în viață) © CCC

Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.

Sînt mai bogat decît confraţii mei scriitori, care-s numai literaţi, – ceea ce e o bogăţie imensă – dar n-au, ca mine, acelaşi acces la grădinile paradiziace ale artei, acces care-ţi creşte fiinţa cu fiecare nouă experienţă artistică, cu fiecare nouă descoperire ce faci, în domeniul ştiinţei inefabile de a spune ceea ce nu se poate cuprinde în nicio formulă, ceea ce necesită, cu fiecare nou efort de a spune, crearea limbajului adecvat. Sînt un om sortit de destin să-mi aflu fericirea prin facultatea de a-mi revărsa în suflet toţi artiştii lumii. Şi tuturor artiştilor acestei ţări le pot mulţumi că sînt aşa cum sînt, dacă a fi aşa cum eşti te poate mulţumi! (Interviu realizat de Mariana Filimon, în revista „Ateneu”, martie 1978).

Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.

Cu o rândunică, nu se face primăvară nici măcar pentru o zi; și tot astfel, o zi, sau un scurt răgaz, nu face un om binecuvântat și fericit. © CCC

Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.

Fericirea nu e un lux, ea e in interiorul nostru impotriva vointei noastre.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Nu-ti destainui fericirea unui om mai putin fericit decat tine.

Faptul ca omul e nascut pentru fericire, ne invata, cu siguranta, intreaga natura. Numai sfortarea catre voluptate fecundeaza planta, umple stupii cu miere si inima de bunatate.

Nicăieri pe pământ trandafirul fericirii nu înflorește fără spini; dar ceea ce izbucnește din acești spini este peste tot și sub diverse forme trandafirul trecător, dar frumos, al bucuriei omului de a trăi. © CCC

Cauta-ti in tine linistea si fericirea.