Citate de Ana Blandiana

Prostii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poarta tocuri inalte.

Orice prost poate face o regulă, şi orice prost o va respecta.

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…

Inteligența este trecătoare, la fel ca frumusețea, dar prostia este veșnică, la fel ca răutatea omului frustrat. Anonim

Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. (Cine poate şti)

Nu te speria. Va fi atât de simplu totul Că nici nu vei înţelege Decât mult mai târziu. Vei aştepta la început Şi numai când Vei începe să crezi Că nu te mai iubesc Îţi va fi greu, Dar atunci voi pune Un fir de iarbă să crească În colţul ştiut al grădinii, Să ajungă la tine Şi să-ţi şoptească: Nu vă speriaţi, Ea este bine Şi vă aşteaptă La celălalt capăt al meu. (Întâlnire)

Un prost nu vede acelasi copac ca un intelept. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Inteligentii se impart in doua: buni si rai. Prostii se impart in una: rai.

Inteleptii vorbesc pentru ca au ceva de spus, prostii, pentru ca trebuie sa spuna ceva. © CCC

Prostiile mici şi cele mari sunt făcute de proşti. Prostiile colosale le sunt rezervate oamenilor inteligenţi.

Inteligenta a fost inventata, cu mult timp in urma, de un tip foarte destept. Prostia, este altceva, este o creatie colectiva. (Suculenta pisicii) © CCC

Nu e greu să fii nou, e greu să fii etern.

Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.

Nu este suficient să fii prost. Trebuie să fii și mândru de asta. © CCC

In politica, prostia nu e un handicap.

Din prosti, chiar si de-i indrepti, n-or sa iasa oameni intelepti.

Uneori, când sunt fericită într-adevăr, Simt sau poate numai mi se pare Cum în vârful fiecărui fir de păr Îmi creşte câte-o floare. Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Cu podoaba aceasta împărătească, Dar nu mă încumet să mişc fruntea De teamă să nu mi se ofilească, Şi nici să mă privesc într-o oglindă De teamă să nu mi se desprindă. Şi e destul să mă-ntristez numai un pic Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. Haideţi, puteţi încerca şi voi... binişor... E uşor! Nu trebuie decât să fiţi foarte fericiţi! (Minune)

Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau, In lumina feroce Invata-ma sa ard intunecat, Modeleaza dupa forma aripilor Flacara mea Si purific-o de orice culoare. (Flacara)

Proştii sunt ca hărţile. Spun tot, dar la scară redusă.

Ar trebui să ne naştem bătrâni, Să venim înţelepţi, Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume. (Ar trebui)