Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon.
Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar.
© CCC
Nu contează dacă o ființă este credincioasă sau nu: este mai important ca ea să fie bună.
(Înțelepciunea străveche, lumea modernă)
© CCC
Dar cei mai mulţi dintre noi ne naştem în chip normal tipi credincioşi, şi numai educaţia modernă, faustiniană, ne abate de la tipul primitiv…
Mintea umană a evoluat pentru a crede în zei, nu a evoluat pentru a crede în biologie.
© CCC
Credinta consta in acceptarea afirmatiilor sufletului.
Nu putem dovedi ceea ce credem. Nici nu putem crede ceea ce dovedim.
© CCC
Cred în Dumnezeu, doar că îi spun Natură.
© CCC
Cred că este imposibil să explici credința. Este ca și cum ai încerca să explici aerul, ceea ce nu se poate face împărțindu-l în părțile sale componente și etichetându-le științific. Trebuie să fie respirat pentru a fi înțeles.
© CCC
A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.
Nu putem face unei persoane nimic mai rău decât de a ne ocupa în mod exclusiv de ea.
Simt ceva înduioșător, feminin și frumos în această încredere simplă și duioasă cu care femeia se abandonează protecției „divine”.
(Olesia, cap. XI)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.