Citate de Aleksandr Soljeniţîn

Orice peisaj este o stare a sufletului.

Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă un petic de iarbă răsărit pe câmpie poate să îţi atragă atenţia, dacă lucrurile simple din natură au un mesaj pe care-l poţi înţelege, bucură-te căci sufletul tău este viu.

Sufletul e o realitate cutremuratoare. Nu poate fi cumparat, nu poate fi vandut si scos la mezat. Poate fi insa otravit sau adus la desavarsire. Exista un suflet in fiecare dintre noi.

Toamna desfrunzită a sufletelor voastre îmi place s-o luminez în amurguri. (Spovedania unui huligan)

Tot astfel a trebuit sa gandesc si despre parintii mei. Ei spun ca eu sunt copilul lor si ca as fi ca ei. Dar chiar daca trebuie sa ii iubesc sunt pentru ei un om strain pe care nu-l pot intelege. Si ceea ce este esential la mine si poate fi tocmai esenta sufletului meu, ei considera ca e neimportant si atribuie acest ceva tineretii sau toanelor mele. Si cu toate acestea tin la mine si mi-ar face cu draga inima tot binele din lume. Un tata ii poate da copilului sau nasul si ochii si chiar si mintea drept mostenire, dar nu si sufletul. Acesta e nou odata cu fiecare om.

Gulagul, care a cazut ca un trasnet peste soarta mea, mi-a zdruncinat din radacini perspectivele si credintele, iar reculul anilor petrecuti in lagar ma urmareste si astazi. Gulagul mi-a dat o perspectiva clara asupra a tot ceea ce insemna bolsevism, asupra a ceea ce era in realitate comunismul sovietic. Aceasta perspectiva mi-a permis, in cele din urma, sa deslusesc la un nivel foarte profund conditia umana.

Toti scriitorii care au vorbit despre inchisoare fara sa fi trecut prin ea s-au simtit obligati sa-si arate simpatia fata de detinuti si sa blesteme inchisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am faurit sufletul si pot spune fara ocol: Binecuvantata fii, inchisoare..., binecuvantat fie rolul pe care l-ai jucat in existenta mea!

In fond, orice suflet omenesc este astfel: o lumină plapanda in drum spre vreun refugiu divin, pe care il imagineaza, il cauta, dar nu il vede. (Cercul familiei) © CCC

Un suflet unit in sine este asemenea unei intinderi linistite de apa.

Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.

Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere. Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului. (Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.) (Seneca, Epistulae, XLIV) © CCC

Toate sufletele goale tind spre opinii extreme.

Ceea ce e prea clar nu e interesant. © CCC

Dacă din bunurile tale trecătoare ai pierdut Și în cămara ta mică Doar două pâini ți-au mai rămas, Vinde una și cu banii primiți, Cumpără zambile pentru a-ți hrăni sufletul. © CCC

Sufletul doreste conlocuirea cu trupul pentru ca, fara membrele acestuia, n-ar putea nici actiona, nici simti.

Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.

Sufletul se naste batran, dar devine tanar. Asta este comedia vietii. Iar corpul se naste tanar si devine batran. Asta este tragedia vietii.

Fiecare suflet este pentru alt suflet o lume ascunsa.

Sufletul nu ar avea nici un curcubeu, daca ochii nu ar avea lacrimi. (Lacrimi, 1892) © CCC

Un om este fericit atâta timp cât decide să fie și nimeni nu îl poate opri. © CCC