Citate de Edvard Grieg

În primul rând, nu voiam să merg în Statele Unite. Am cerut să mi se arate filmul în Franța, nici măcar la Paris, ci pe Coasta de Azur, pentru că era perioada mea de concediu și voiam să-l petrec cu copiii mei... Probabil că și-au spus: “tipul ăsta este complet nebun!” © CCC

Despre Miaskovski, profesorul său Miaskovski nu și-a reprimat niciodată studenții prin voința sa creatoare. I-a tratat ca pe niște egali și a fost extrem de politicos și atent. Nu și-a permis nici o familiaritate și a fost întotdeauna în termeni formali cu toți studenții... De câteva ori am fost la cursuri fără să-mi fi făcut temele. În cele din urmă, Miaskovski m-a întrebat ce era în neregulă cu mine. Am spus că am probleme și griji. Compozitorul a zâmbit: – Deci, profită de acest lucru. Scrie muzică. Nu fi doar tăcut. Este cel mai rău lucru dintre toate. Ar trebui să te gândești mereu și oriunde la muzică… Mai târziu, după moartea lui Miaskovski, am citit în însemnările sale că numai cei care creează neobosit pot fi considerați adevărați artiști – „altfel, creierul ruginește”. © CCC

Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!

Lucrul cel mai necesar si cel mai dificil in muzica este tempo-ul.

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Este complet demotivant să creezi un album când știi că nimeni nu îl va asculta. (Le Figaro, 22 iulie 2015) © CCC

Eram pasionat de jazz. Nu de jazz tradițional, ci mai ales de cel în genul lui Charlie Parker, Dizzie Gillespie, Miles Davis... Jazz melodic, cu o mulțime de fraze muzicale frumoase. © CCC

O interpretă, care deja nu scrie cuvintele și muzica, dacă, în plus, fură cântecele altora, dacă nu creează cântecul, nu este de mare interes. © CCC

Muzica exploreaza tacerea umana.

Artiști precum Bach și Beethoven au ridicat biserici și temple pe înălțimi. Eu am vrut doar... să construiesc locuințe pentru oameni în care să se simtă ca acasă și să fie fericiți. © CCC

Am purtat în mine o vie curiozitate pentru toţi contemporanii mei, chiar şi cei necunoscuţi. Să ştiţi că nimic nu dezvoltă supleţea cerebrală mai bine decât o Fugă de Bach şi nimic nu trezeşte emotivitatea ca o Nocturnă de Chopin. (La aniversarea celor 90 de ani, în Sala Mare a Ateneului)

Din nou tânguirea flautului, Izvoarele răcoroase care murmură... O adiere de aur și muzică Coboară din cer: hai să tăcem. (Serenadă) © CCC

Întotdeauna am fost ataşat de scrierea melodiilor şi cred că atunci când ai găsit o melodie care rezistă, poţi să o schimbi în alte direcţii, să o adaptezi la muzică clasică sau jazz... O fac adesea. © CCC

Toată viaţa lui Enescu este ţesută în Muzică, neîntreruptă, slujită cu evlavie. A fost neîntrecut în toate. La vioară, ca dirijor de orchestră. George Enescu a fost o capodoperă a Naturii.

Când nu compun, mă gândesc la acest lucru... © CCC

De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte. © CCC După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.

Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.

Nu folosesc parfum, așa că nu am de gând să parfumez piesa lui Mozart. Nu o voi interpreta în stil rococo sau în orice alt stil. Eu doar cânt ce a scris Mozart în partitură. Asta e tot. © CCC

Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.

Mă întâlnesc cu Casals, cântă mai bine ca niciodată, ieri o serată muzicală intimă s-a terminat la 3 dimineața. (Clara Haskil, 1949) [Pablo Casals, 29 dec. 1876 - 22 oct. 1973, renumit violoncelist și dirijor spaniol de etnie catalană. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach.]