Citate de Ivan Krîlov

E rău dacă cizmarul coace prăjiturile, Iar patiserul coase cizmele. (Știuca și pisica) © CCC

Oamenii care s-au întors mereu de la ceva sunt cei care nu au plecat niciodată nicăieri. Pentru că a pleca e deja mult. De întors - nimeni nu s-a întors! ©  CCC

Mai bine să cânți bine ca un sticlete Decât să imiți jalnic o privighetoare. (Vrabia) © CCC

Înalte ranguri nu dorit-am niciodată Și nu vedeam vreo fericire-adevarată Ca față de popor să fiu grozav, să mă mândresc, Nici pe la uși nu mă duceam să mă-njosesc. Un singur rang m-a măgulit cu osebire, Acel pe care-l am din fire moștenire, Rangul de om. Pe-acesta, ca să-l pot avea, Cred că-s dator și-i toată mulțumirea mea. Cred că e gloria cea mai sfântă întru toate, Să-l pot păstra așa, mereu, cu demnitate.

Orice prieten ce de duşman e lăudat Nu este niciodată prietenul căutat. (Leul și pantera) © CCC

Eu stimez în oameni numai întelepciunea și virtutea și, sub orice formă mi s-ar înfățișa, întotdeauna am față de ele același respect. Tîrgovețul plin de virtuți și țăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la treizeci de generații nobile, dar care nu are nici un fel de merite...

Plecările şi reîntoarcerile tale, Toate plecările, de ani întregi, superbe, triumfale, Aceeaşi frunte rea, mănuşa sfâşiată în prag „Adio, domnul meu!” – un zâmbet vag – Dispreţ, compătimire şi mustrări, Aceleaşi lungi plecări O viaţă nouă, în sfârşit cu marea dezrobire Un albatros, un fulger în nemărginire… Şi-aceleaşi reîntoarceri calme, resemnate: Surâsuri de martiră şi priviri iluminate Şi renunţări (vai, toate-s în zadar!), Priviri furişe de copil ştrengar Şi o mare milă pentru cel pe care l-ai lăsat, Iertare creştinească celui vinovat, Elanuri mistice cum nu se mai găsesc, O pagină sublimă de roman rusesc. Cum le cunosc aceste tragedii banale Plecările şi reîntoarcerile tale! (Plecările şi reîntoarcerile tale)

Cel care pentru țară se trudește Ușor de ea nu se lipsește. Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor, Aceluia-n străini plecarea-i o ispită: Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!

Orient-Express: Tren sinonim cu plecarea; cantec compus de fratele meu Eddie, pe un text scris de Didier Barbelivien, care simbolizeaza plecarea noastra din Bulgaria in Franta. Un vis de libertate. (Sylvie Vartan de la A la Z: O de la Orient-Express) © CCC

Bine, dar nu-l pot lăsa să plece! strigă inima ei, dând la o parte vechiul procedeu şi începând să simtă durerea. "Trebuie să existe o cale! (Pe aripile vântului)

In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.

Orice prieten pe care duşmanu-l recomandă Nu este niciodată prietenul ce-ți trebuie. (Leul și pantera) © CCC

O să vă spun o taină, la ureche, O taină nici prea nouă, nici prea veche: Privighetoarei, știu, ca și bunicii, Că-i este greu să cânte în ghearele pisicii. (Pisica și privighetoarea)

Când nu ai nimic, cel mai bine este să pleci. (Familia Malavoglia) © CCC

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi!   Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?   Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Ce să mai cauți la cei mari dreptate Când ei dau cu cei mici pe jumătate? (Țăranii și râul)

Neaducând nici un folos, voi, nicăirea Nu veți găsi nici stima, nici iubirea. (Albina și muștele)

Nu scuipa în apa din fântână, De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână. (Leul și șoarecele) © CCC

Nu este niciodată prea târziu să pleci. (Deșertul tătarilor) © CCC

Ci n-au fost oile în stare Nimic să sufle-n adunare? N-au spus nimic și-aveau dreptate, Căci ele nici n-au fost chemate, Necum să fie întrebate. (Adunarea obștească)