Citate de Jiddu Krishnamurti

Toată lumea pare să stea la pândă ca un șoim în cuibul său. (Colomba) © CCC

Ceea ce distruge lumea este indiferența. (Indiferența) © CCC

Cand ai douazeci de ani, crezi ca ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, incepi sa reflectezi asupra ei si, la patruzeci, descoperi ca ea e de nerezolvat.

Lacul și munții au devenit peisajul meu, lumea mea reală. © CCC

Aceasta nu este o lume parfumată. © CCC

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru.

La 85 de ani, Florin Piersic trage o dureroasă concluzie: La câtă răutate este în lume, mă întreb cum de ne mai îndură Dumnezeu... Nu mai aveți nimic sfânt pe lume! Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă.

Fără îndoială, această lume poate amuza pe observatorul care are pe lângă o mare fineţe de spirit, o mare indiferenţă în suflet.

A romantiza lumea înseamnă a ne face conștienți de magia, misterul și minunea lumii; înseamnă a educa simțurile să vadă obișnuitul ca extraordinar, familiarul ca ciudat, banalul ca sacru, finitul ca infinit. © CCC

Lumea materiala se reazema pe echilibru, lumea morala, pe dreptate.

Acestei lumi nedrepte să nu-i dai viața ta. Nu-ți aminti durerea ce-a fost și ce-o să vie. Lângă o zână albă cu sâni de iasomie Ascunde-te de lume cu-o cupă alăturea. (Rubaiate)

Lumea-i ca o pirogă care, rotindu-se şi rotindu-se, a uitat dacă vântul voia să râdă sau să plângă... (Spre a serba o copilărie)

Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.

Lumea e mare, dar noi suntem şi mai mari, dacă ne credem în stare s-o cucerim!

Cât de minunat este că nimeni nu trebuie să aştepte o clipă înainte de a începe să facă lumea mai bună. © CCC

Lumea se naste cand Dumnezeu calculeaza.

Fiecare dintre noi a construit această civilizație competitivă, nemiloasă, în care omul este împotriva omului. (Krishnamurti în Ojai 1945) © CCC

Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă... (Mașenka)

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează între miraj și scrum. (Rubaiate)

Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă. © CCC