Citate de Giuseppe Baretti

Ura creste prin ura reciproca si, dimpotriva, poate fi nimicita prin iubire…, ura invinsa cu totul de iubire se schimba in iubire si, in acest caz, iubirea este mai mare decat daca ura nu ar fi precedat-o.

Uram oamenii asupra carora nu avem nici o influenta, caci indiferenta lor constituie lovitura cea mai dureroasa care poate fi adusa orgoliului omenesc.

Academiile noastre servesc mult mai mult la înmulțirea lingușirilor în rândul oamenilor și a dependenței servile a oamenilor săraci și studioși de oamenii bogați și ignoranți, decât la înmulțirea și creșterea artelor și științelor. Ce mare bine i-au făcut Italiei acele multe academii de care a fost plină atâţia ani? Ne-au făcut superiori în cunoștințe față de englezi care au doar una sau față de francezi care au puține? (Satira literară) © CCC

Orgoliul... este copilul ignoranței. © CCC

Pe cel de care ma tem il urasc. Si fiecare doreste sa piara cel pe care il uraste.

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Cand uram pe cineva, uram in el ceva ce face parte din noi insine.

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.

Totuși, mi-aș fi dorit să numiți măcar treizeci dintre acei scriitori care, după părerea dumneavoastră, scriu mai bine decât mine în Italia, ca să învăț de la ei să scriu puțin mai bine decât mine. (Satira literară) © CCC

Una este să fii om învățat și alta este să fii om mare. © CCC

Pana-ntr-atat sa iubesti ca si cum soarta te va obliga sa si urasti si, de asemenea, sa urasti ca si cum, dupa aceea, poate vei iubi.

Ura naste vesnic ura…pe ura nu poti cladi, precum nu poti pe mlastina.

Cine nu crede în jurământul altora știe că el însuși este un sperjur. © CCC

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

După părerea mea, fericirea constă, în general, în moderație și mediocritate în toate. © CCC

Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...

E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.

Ura si dragostea sunt intr-o privinta nedespartite; omul niciodata nu uraste pe altul, decat din iubire fata de sine.

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC