Citate de Maurice Carême

Era o vară ciudată și înăbușitoare. (Clopotul de sticlă) © CCC

Nu voi uita niciodată zilele dinaintea plecării noastre. Era „vară indiană” și frunzele de un verde stins începeau să ardă în nuanțe de portocaliu, roșu, galben și purpuriu. © CCC

Oamenii sunt intotdeauna surprinsi ca nu parasesti Parisul pe timpul verii, fara sa priceapa faptul ca tocmai pentru ca ei il parasesc, tu vei ramane acolo. © CCC

Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. (Cine poate şti)

Iunie este poarta de intrare spre vară. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Trebuie să ascultăm pasărea din adâncul pădurii, murmurul verii, sângele care freamătă în noi... © CCC

O zi de vara perfecta este atunci cand soarele straluceste, vantul adie, pasarile canta si masina de tuns iarba este defecta. © CCC

Sunt mai multe flori Pentru mama, în inima mea, Decât în ​​toate livezile; Mai multe mierle vesele Pentru mama, în inima mea, Decât în întreaga lume. Și mult mai multe sărutări Pentru mama, în inima mea, Decât s-ar putea da. (Sunt mai multe flori) © CCC

Seara e o mare câmpie Unde îngerii joacă bile Cu stelele. (Poezii pentru copii) © CCC

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

Lumină din belșug, splendoare. Vara e aici și face orice suflet să fie fericit. © CCC

Verile scurte sunt adesea primaveri timpurii. (Richard al III-lea)

Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie. (Secretul Anei Florentin)

Să te asemăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vânt şi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumuseţea-i veşnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Când vers etern o-nalţă peste timp. Cât va fi suflet, văz şi versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. (Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII) (Traducere Neculai Chirica)

Vara ce se scurge e asemenea unui prieten care pleaca. (Întreaga liră) © CCC

Să lupt cu vraja-ţi am voit Prea îndelung, frumoasă vară; Azi, inima-mi s-a îmblânzit, Plăcerea-n vinele-mi coboară.   Mă-ndrept spre liliac, pe drum Şi sub castanul ce-nfloreşte, Aş vrea parcă să spun: «Acum Nimica nu mă mai opreşte!»   O vrajă mă-nfioară: sus, Lin tremurând, un nor văd parcă; Pe-aripa morţii, doru-mi, dus, Alunecă precum o barcă.   Un tren – o ce plăcuţi fiori... Când vocea-i în văzduh irumpe, Cu nervii frânţi, ai vrea să mori; Dar zilele, îţi zici, sunt scumpe.   Un suflet tânăr, ah, aş vrea, Cu mine-n seara prea frumoasă... Ar respira sfârşeala mea, Ca salcia mai romanţioasă.   I-aş spune: « Vezi, nu tu mă ţii, Ci doar ispita nopţii, toată; Ea m-a schimbat, de parc-aş fi O porumbiţă însetată.   Biet copilandru,-aleanul greu, Tot aurul ce-l port în sânge, Tristeţea sufletului meu Doar nopţii singure-mi pot plânge.   Copacii-au simţuri şi râvnesc, Iar noaptea-i, vai, neputincioasă; Suspinele-i se risipesc În bolta fumurie, joasă.   Văzduhul, vezi, e înflorit. O, taci, pe tine te vreau doară; Vreau ochiu-ţi împăinjenit... Un suflet fii, ce se-nfioară. Un strigăt lung, necontenit. Şi plângi, copilul meu iubit! (Seară romantică)

August e coacerea grânelor pe câmpurile dogorind, parfumul de piersici coapte de pe crengile pomilor, de porumb dulce cu unt fierbinte pe știuleți. Dalii pline de viață aruncă uriașe flori ciufulite prin grădini și florile de joe-pye pudrează pajiștea cu violet. (Forma unui an) © CCC

Cireșii-nșiră alfabetul Pe tabla cerului cu-ncetul.   Bucoavne albe, fără grai, Pe-albastrul firmament de mai.   Spun firmament doar pentru rimă Cand râde soarele nu-i climă.   Au cine nu-i un pic năuc De-aude cântecul de cuc?   Eu, unul, mi-s năuc tot anul Și de-aia versu-mi, năzdravanul   E pedepsit ca, pe-apucate, Să-ndruge fraze ferecate.   Anume – poate - că-s poet: Le port în minte ca-n sipet.   Și dacă singur sunt în stare Să-mi dau poveștilor crezare,   Să nu uitați că, scos din fire, Nebun mă simt de fericire... (Primavara)

Trebuie mai mult decât un măr, Să umpli un paner. Trebuie mai mult decât un pom, Să cânte livada sub cer.   Dar nu trebuie decât un om, Pentru ca un dram de bunătate Să lucească asemenea unui măr, Pe care să-l împarți pe jumătate. (Bunătate) (Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)

Noaptea-ncet, tihnit, se lasă - Poezie, sau destin - Luna urcă, somnoroasă, - Vino, vin! Este linişte, răcoare, Codrul e de farmec plin - Pe sub teii încă-n floare, - Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin - Ori pe unde-ai fi în lume, - Vino, vin! Îngerii deasupra noastră Vor cânta un imn divin - Ah, ce clară noapte-albastră, - Poezie, sau destin. (Noapte de vară)