Citate despre Carte

Un om nu înțelege o carte profundă până când nu a văzut și nu a experimentat măcar o parte din ceea ce conține. (ABC-ul lecturii) © CCC

Când scriu o carte, îmi doresc mai presus de toate ca cititorul să se distreze. Am o scrisoare de la Jean Anouilh care îmi spune: „Am râs singur când am citit cartea ta!”. Asta mă face fericit! Acest gen de literatură este descurajat pentru că literatura „Trebuie să fie serioasă”. Ei bine, păcat. Veselia este cel mai important lucru în viață. Poți spune cele mai rele povești așa... © CCC

Nu există carte atât de rea, încât să nu poți învăța ceva din ea. © CCC

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)

După prietenii buni, cărțile bune mă încântă. Întotdeauna și oricând, țin în mâini Faimoasele cărți ale grecilor și romanilor. O, mare dar de la Dumnezeu este să iubești lectura! (Povești, Epistola către părintele Rapin) © CCC

Aflati ca o carte buna nu ofera niciodata ceea ce se asteapta de la ea. Ea trebuie sa ridice semne de intrebare. © CCC

Orice carte care ajută copilul să-şi formeze obiceiul de a citi, care transformă cititul într-o nevoie profundă şi continuă, este bună pentru el.

O carte e o fereastră prin care poţi evada. © CCC

O carte interzisă e dorită de toți, iar asta o face să fie și mai citită. Proverb italian

Eşti sclavul aceleiaşi cărţi şi umbra unui munte de om înălţat la ceruri…

William Somerset Maugham, considerat un estet, în 1954, într-un eseu, a stabilit o listă de zece romancieri și zece romane care, potrivit lui, aparțin categoriei celor mai mari realizări ale literaturii universale (5 în engleză, 3 în franceză, 2 în rusă): Povestea lui Tom Jones, copil abandonat, de Henry Fielding; Mândrie și prejudecată, de Jane Austen; Roșu și negru, de Stendhal; Moș Goriot, de Honoré de Balzac; David Copperfield, de Charles Dickens; Madame Bovary, de Gustave Flaubert; Moby Dick, de Herman Melville; La răscruce de vânturi, de Emily Brontë; Frații Karamazov, de Feodor Dostoievski; Război și pace, de Lev Tolstoi. © CCC

Ce rost are scoarţa cărţii dacă conţinutu-i gol. Proverb german

Doar două tipuri de cărţi sunt de interes universal. Cele mai bune și cele mai proaste. (Joseph Conrad) © CCC

Nu mi se pare nimic mai interesant, mai atrăgător ca o colecţie de foi tipărite, făţuite, aranjate în grup sub forma unui volum şi care cuprinde toată viaţa de inimă şi de minte a unui om de elită. E ca o condensare a parfumului tot dintr-o floare într-o pastilă sau într-o picătură...

Suntem plictisiti de carti care ne invata, dati-ne din cele care sa ne emotioneze. (Tragicele) © CCC

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. (Savantul)

Deschide cartea la pagina 99 şi citeşte, şi calitatea întregii cărți ți se va dezvălui. © CCC

Motivul pentru care cărțile împrumutate sunt rareori înapoiate, constă în faptul că este mai ușor să reții cărțile în sine decât ceea ce este în interiorul lor. © CCC

Pentru a judeca literatura contemporană, singurul test este gustul personal. Dacă îţi place mult o carte nouă, trebuie să o numeşti literatură, chiar dacă nu găseşti nici un suflet care să fie de acord cu tine, şi dacă nu-ţi place o carte trebuie să declari că nu este literatură, chiar dacă un milion de voci ți-ar striga că te înşeli. Decizia finală va fi luată de Timp. (Marşul literaturii: de la Confucius până în zilele noastre) © CCC

Cartile sunt albinele care duc polenul insufletitor de la o minte la alta.