O, mai cu seamă seara te iubesc,
când lucrurile par nedesluşite,
când porţile se-nchid c-un ritm firesc
şi iedera începe să palpite,
când arborii-s mai tainici şi mai mari
şi când se-aud fântânele mai bine,
îmbucură-mă! Fie să apari,
chiar de vei trece-n oră fără mine.
Arată-mi-te iarăşi respirând
ca apele de lună îmbiate.
Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt,
căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.
Adu-ţi aminte de un biet dactil,
de un fragment fragil de poezie
pe care ţi l-am strecurat, subtil,
pe un pătrat lunatic de hârtie.
E seara dulce ca un elixir
şi arborii par turnuri lungi de pace,
iar cerul, ca hlamida de emir,
mai străluceşte, vrând să ne împace.
O, mai cu seamă seara te iubesc,
femeie, ce-ai rămas, în ani, departe.
Citesc şi mă citeşti, şi te citesc,
şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte.
(De dragoste)
Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca.
Când te-am văzut, m-am îndrăgostit, iar tu zâmbești pentru că știi.
(Falstaff)
© CCC
Come ti vidi
M’innamorai,
E tu sorridi
Perché lo sai.
Cerul este limita.
The sky’s the limit.
Nu există practic nicio limită pentru ceea ce se poate realiza, câștiga sau trăi:
Teenoso, un mânz care s-a dovedit a fi un cal de vis, a rămas la antrenament după ce a câștigat un derby considerat de calitate îndoielnică. Un an mai târziu, a câștigat cursa internațională de cai Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta.
„Cerul este limita pentru un mânz de patru ani, deși oportunitățile din tipar nu sunt disponibile și pentru fetițe.”, a spus Geoff Wragg, antrenorul lui Teenoso. (Independent, 1989)
King George VI and Queen Elizabeth Stakes este o cursă internațională de cai din Grupa I, care are loc în iulie, pe hipodromul Ascot, Anglia. Este o cursă rezervată pentru caii cu vârsta de peste 3 ani, care se desfășoară pe 2.400 de metri, pe pistă de gazon.
© CCC
Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.
(Lumina)
În sufletul meu, primăvara iubirii
Nu va înlocui vremea furtunoasă.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.
Singura perioada in care iubirea este un lucru perfect este numai perioada de ardere initiala, in care n-a intervenit orgoliul, cand iubesti fara nici o conditie. Dupa aceea, cand doresti sa fii iubit numai tu si ceilalti sa fie dati la o parte de dragul tau, perfectiunea a incetat. Orice relatie este perfecta numai in momentul in care disponibilitatea este totala, in care dai tot ce este in tine fara conditii. In momentul in care apar conditiile nu mai exista perfectiune.
Cate cai urmeaza si cate argumente gaseste inima pentru a ajunge acolo unde vrea.
Iubesti un corp fara suflet sau fara sentiment cand il iubesti fara consimtamantul si dorinta sa.
Vei ajunge sa gasesti ceea ce iubesti si acest lucru este valabil nu doar in privinta slujbei, ci si in privinta sufletului pereche. Munca va umple o mare parte din viata ta si singura modalitate de a fi cu adevarat multumit este sa faci ceea ce vrei si ceea ce crezi ca este munca frumoasa. Si singurul mod de a face asta este sa iubesti ceea ce faci. Daca inca nu ai gasit-o, cauta in continuare si nu te resemna. Inima te va atentiona cand o vei gasi.
Nu există nici o țară de pe pământ în care iubirea să nu-i fi făcut poeți pe îndragostiţi.
© CCC
Iubitul meu, ce către zări senine
m-ai înălţat din cazna ţărnei crunte,
suflându-mi duh de viaţă peste frunte
prin lâncedele bucle în ruine;
mi-ai dat cu un sărut luciri divine
ce văd heruvii pe celesta punte.
Când n-aveam pace pe pământ niciunde,
cătând pe Domnul, te-am aflat pe tine!
Ş-aflându-te-s puternică, ferice.
Ca unul care-n câmp de asfodele
priveşte-n urmă bucuros şi zice
adio timpurilor sterpe, grele,
azi între bun şi rău stau mărturie
că doar murind şi doar iubind se-nvie.
(Sonetul 27 / Sonnet XXVII)
traducere de Paul Abucean
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.