Citate de Johann W. Goethe

Talentul se dezvoltă în singurătate, caracterul se formează în tumultul mulțimii. (Torquato Tasso, 1807)

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Indreptarea prin ras a celor smintiti nu este lipsita de folos.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC

Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți. (Cugetări în proză, 1870)

Îmi place omul care râvnește imposibilul. (Al doilea Faust, 1832)

Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea. (Divanul occidental-oriental, 1819)

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

Un sfat cand nu e rau, nu-l voi dispretui.

Absurdul umple lumea.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Clasicul este sănătate, romanticul, boală. (Cugetări în proză, 1870)

Cel care își recunoaște în mod conștient limitele este cel mai aproape de perfecțiune. (Cugetări în proză, 1870)

Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.

Este de ajuns să spui adevărul într-un mod bizar, pentru ca bizarul să ajungă să pară adevăr la rândul lui. (Afinitățile elective, 1809)