Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.
Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.
Fericirea intretine invidia.
Felicitas iracundiam nutrit.
(Seneca Philosophus, De ira)
Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii.
Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant.
(Juvenalis, Satirae)
Cunoastem fericirea numai atunci cand am pierdut ceea ce am avut odata.
Tunc, denique homines nostra intellegimus bona, quam quae in potestate habuimus ea amisimus.
(Plautus, Captivi)
Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun.
Neve putes alium sapiente bonoque beatum.
(Horatius, Epistulae)
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit.
Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi.
(Syrus, Sententiae)
A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita).
Albo lapillo notare diem.
Sa fii mai fericit decat Augustus si mai bun decat Traian.
Augusto felicior, Traiano melior (sis).
(Eutropius, Breviarium)
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator.
Felix quem faciunt aliena pericula cautum.
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti.
Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Intamplarile fericite trec in zbor pe langa noi, cele rele vin dupa ele.
Meliora praeter volant, deteriora succedunt.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
O, de trei si de patru ori fericiti.
O, terque, quaterque beati.
(Vergilius, Aeneis)
Fii fericit in mijlocul placerilor cat iti este cu putinta.
Dum licet, in rebus iucundis vice beatus.
(Horatius, Satirae)
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni.
Nec sunt beati quorum divitias nemo novit.
(Apuleius, Metamorphoses)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.