Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte…
(Praf de stele)
© CCC
Într-o bună logică, nu se poate renunța la desemnarea sub un nume comun a tuturor operațiunilor care prezintă rezultate analoge; este singurul mijloc de simplificare a studiului științelor și ar fi imposibil să reținem toate detaliile, dacă nu ne-am strădui să le clasificăm.
© CCC
Doi plus doi făceau patru pe vremea dinozaurilor?
(Banca timpului care trece. Meditații cosmice)
© CCC
Dacă reducem cei 4,5 miliarde de ani ai planetei noastre la o singură zi terestră, presupunând că aceasta a apărut la miezul nopții, atunci viața începe în jurul orei 5 dimineața și se dezvoltă pe parcursul zilei. Abia în jurul orei 20 apar primele moluște. Apoi, la ora 23, sosesc dinozaurii, care dispar la ora 23:40. Cât despre strămoșii noștri, aceștia ajung în sfârșit abia în ultimele 5 minute dinaintea miezului nopții și își văd creierul dublându-se în dimensiune abia în ultimul minut. Revoluția Industrială a început abia acum o sutime de secundă.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
Suntem în război cu natura. Dacă câștigăm, suntem pierduți.
© CCC
Dacă suntem capabili să gândim despre univers, este pentru că universul gândește în noi.
(Banca timpului care trece. Meditații cosmice)
© CCC
Nu ar trebui să existe progres și dezvoltare evidente, dar într-un sens mai înalt decât și-au imaginat oamenii?... Nimeni nu e singur în epoca lui, el construiește pe cea precedentă, aceasta nu devine altceva decât temelia viitorului, nu vrea să fie altceva decât atât - asta este ceea ce ni se spune prin analogia în natură, grăitorul model exemplar al lui Dumnezeu în toate lucrările! Evident, aşa este şi în cazul speciei umane!
© CCC
Omul este cea mai nebună specie. Se închină unui Dumnezeu invizibil şi distruge o Natură vizibilă. Neştiind că această Natură pe care o distruge este acel Dumnezeu la care se închină.
© CCC
Stiinta provine dintr-o metoda analogica ce consta in a transporta in natura relatiile care domina munca umana.
Ştiinţa actualizează dezbaterile, le reîmprospătează. Nu le ucide. Fiecare îşi face propria alegere.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
Pământ, planetă albastră, unde în fiecare primăvară soarele aduce înapoi florile în tufișurile întunecoase.
© CCC
Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
Logica noastră este instanța supremă, dacă argumentele valabile pe Pământ pot fi extrapolate la întregul univers.
(Cea mai frumoasă poveste din lume)
© CCC
În ochii Universului, suntem doar niște scântei minuscule și neînsemnate. Aș vrea să avem înțelepciunea de a nu uita asta.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.