Scriu în franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, s-a căsătorit cu Lahovary, iar în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, când aveam doar cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile este franceza. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât beneficii unui scriitor de origine română. Scriind într-o limbă universală, poți fi tradus și citit în întreaga lume, facilitând astfel cunoașterea spiritului autohton de către cei care nu îți cunosc limba. Și cred că toți aspirăm la universalitate...”
(„O oră cu Prințesa Martha Bibescu”, Ilustrațiunea română, 2 (An VIII): 15, 5 ianuarie 1936)
© CCC
Orice persoană capabilă să scrie o pagină de proză adaugă ceva în vieţile noastre.
© CCC
Gloria unor oameni este de a scrie bine, dar meritul altora este de a nu scrie deloc.
(Caracterele)
Fireşte, nu felul de a scrie, ci felul de a gândi decide valoarea unui scriitor.
Lectura il face pe om complet, scrisul il face pe om exact.
A scrie bine inseamna, in acelasi timp, sa simti bine, sa gandesti bine si sa spui bine.
© CCC
De fapt, scriitorul este propriul sau secretar. Cand scriu, indeplinesc o sarcina, ma aflu sub propria mea dictare, intr-un fel; fac treaba grea si obositoare de a pune in ordine propria mea gandire, propria mea dictare.
Este atat de obositor sa scrii carti de bucate sau retete pentru ca nu am fost niciodata adepta masuratorilor. Dar daca scrii o carte, trebuie sa masori totul.
© CCC
Mai întâi, scrii ca să te cunoşti, apoi, ca să te recunoşti și, în sfârșit, ca să te scuzi.
© CCC
Aveam dreptul să scriu literatură, să iau loc în fotoliul cititorului, ce-mi păruse altădată impunător ca un tron.
(Jurnal esențial)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.