Citate de Georges L. L. Buffon

Scrisul este ca o forma a rugaciunii.

Scrisul – o eliberare de sine. Sinele – o eliberare de alții… (Fărâme de suflet)

Scrierea manuscrisă este un proiect spiritual, chiar dacă apare prin intermediul unui instrument material. © CCC

Şi apropo, totul în viaţă poate fi scris dacă ai curajul să o faci şi imaginaţia de a improviza. Cel mai mare dușman al creativității este îndoiala de sine. © CCC

Pentru cineva care nu mai are patrie, scrisul reprezinta locul existentei.

Ceea ce se citește ușor se scrie al naibii de greu. © CCC

Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu.

Scrisul este o aventura. La inceput e un joc, apoi e o iubita, mai apoi e un stapan si devine un tiran. © CCC

Daca oamenii nu pot scrie bine, nu pot gandi bine, daca nu pot gandi bine, altii vor gandi pentru ei.

Scriam odinioara fara sa stiu nimic despre viata. Acum, cand stiu ce este viata, nu imi mai ramane nimic de scris. © CCC

După o călătorie în timpul verii, în Elveția, care a fost bogată în experiențe, am început să scriu. La început, urmăream descrieri ale naturii și ale vieții oamenilor până când, odată cu trecerea anilor, descrierea omului a devenit interesul meu principal. © CCC

Bărbatul meu spunea: “Noroc că nu scrii așa cum vorbești. Pentru că vorbești foarte prost.”

Fireşte, nu felul de a scrie, ci felul de a gândi decide valoarea unui scriitor.

Trebuie sa scrii pentru tine, numai asa vei putea ajunge la ceilalti. (Note si contranote) © CCC

Condeiul este limba sufletului; dupa cum au fost conceptele cu care a fost hranit, asa vor fi si scrierile.

Scriu în franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, s-a căsătorit cu Lahovary, iar în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, când aveam doar cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile este franceza. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât beneficii unui scriitor de origine română. Scriind într-o limbă universală, poți fi tradus și citit în întreaga lume, facilitând astfel cunoașterea spiritului autohton de către cei care nu îți cunosc limba. Și cred că toți aspirăm la universalitate...” („O oră cu Prințesa Martha Bibescu”, Ilustrațiunea română, 2 (An VIII): 15, 5 ianuarie 1936) © CCC

Scrisul nu este o profesie, ci o vocație a nefericirii. © CCC

Pot sa scriu pagini fantastice, dar nu stiu cum sa le traiesc.

De fapt, scriitorul este propriul sau secretar. Cand scriu, indeplinesc o sarcina, ma aflu sub propria mea dictare, intr-un fel; fac treaba grea si obositoare de a pune in ordine propria mea gandire, propria mea dictare.

Mi-au trebuit cincisprezece ani sa descopar ca nu am talent la scris, dar nu puteam renunta pentru ca in acel moment eram deja faimos.