În primul rând, am crezut că am ceea ce este necesar pentru a studia istoria artei, din moment ce aceasta nu fusese prea solicitantă nici măcar pentru Kugler, cofondatorul său, lăsându-i timp liber și energie pentru tot felul de glume dramatice și nuvele.
(Născut în 1830, cu doi ani înainte de moartea lui Goethe, dar la cincisprezece ani după ceilalți autori ai generației „realiste”, Heyse a crescut într-un mediu academic: tatăl său Karl Heyse a fost profesor de filologie clasică la Berlin, bunicul său a fost tot filolog. Heyse a avut înclinații literare de la o vârstă fragedă, fondând un grup literar în liceu, dar s-a înscris la Universitatea din Berlin pentru a-și urma tatăl în studiul limbilor și literelor clasice: așa cum a menționat de mai multe ori în Amintiri din tinerețe (Jugenderinnerungen), el nu credea că poate trăi ca poet și căuta un Brotstudium, o disciplină care să-i asigure o carieră.)
© CCC
Nu există o astfel de femeie care să fi reuşit să spună „adio" în mai puţin de treizeci de cuvinte.
La crainicul de rele vesti, te uiti urat.
Prieten mi-e Platon, dar mai prieten imi e adevarul.
Amicus Plato, sed magis amica veritas.
(Aristotel, în Ammonius)
Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor.
Lucrurile au o valoare ce corespunde perseverentei noastre de a le dori.
A fi exigent inseamna a arata interes.
(Scrisori unei necunoscute)
© CCC
Du-te la prieteni mai curand cand sunt nefericiti decat cand sunt fericiti.
Cand cauti comori, nu sapi in nori, ci in pamant.
Nimic mai inviorator decat sa vezi pe cineva insufletit de o ambitie justificata, indiferent de faptul ca e in embrion. Ii da acelui om culoare, putere, frumusete… Fericiti aceia care cresc in straduinta, caci ei incearca si spera.
Trebuie să ne zbatem ca să trăim, trebuie să păşim ca să avansăm, trebuie să înotăm ca să ne salvăm.
A-ti da seama de meritele cuiva si, dupa ce l-ai cunoscut, a-l pretui cum se cuvine, iata doua lucruri mari, bune de facut, fara intarziere.
Qualis vita talis oratio.
Cum este viata asa-i si felul de a vorbi.
Peste tot, de la cultura populară la sistemul de propagandă, există o presiune constantă pentru a-i face pe oameni să simtă că sunt neputincioși, că singurul rol pe care îl pot avea este acela de a ratifica deciziile și de a consuma.
© CCC
Scriu în franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, s-a căsătorit cu Lahovary, iar în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, când aveam doar cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile este franceza. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât beneficii unui scriitor de origine română. Scriind într-o limbă universală, poți fi tradus și citit în întreaga lume, facilitând astfel cunoașterea spiritului autohton de către cei care nu îți cunosc limba. Și cred că toți aspirăm la universalitate...”
(„O oră cu Prințesa Martha Bibescu”, Ilustrațiunea română, 2 (An VIII): 15, 5 ianuarie 1936)
© CCC
Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.
Prietenul care face sa se vada prea lamurit ca vrea sa ne transforme, ne stinghereste.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.