Dacă ați putea să înviați un om, pe cine ați alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversație linistită, câteva femei și câțiva bărbați se amuză să răspundă la această întrebare. Maria își dorește nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nici o clipă să-l aleagă. Poate pentru că e razboi și e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie. Poate fiindca Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai așteaptă nimic de la viață, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ține loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorință, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseșe la conac. Vine de departe și mâinile lui sunt fine.
(Învierea lui Mozart)
Un spirit slab crede usor ceea ce doreste.
Dorintele naturale sunt limitate; cele izvorate din pareri inselatoare n-au unde sfarsi, caci ce e fals nu are limita. Cel care merge pe un drum ajunge la capat, ratacirea insa este fara margini.
Trebuie să te gândești de două ori la ceea ce dorești pentru că, într-o zi sau alta, vei avea.
(Carnețelul unui hoinar)
© CCC
Inclinam intotdeauna catre cele oprite si dorim cele refuzate.
Omul are multe trebuinte. El nu iubeste decat pe cei ce pot sa i le satisfaca pe toate.
E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.