Iarnă este în capul meu, dar primăvara eternă este în inima mea. Respir la această oră parfumul liliacului, al violetelor și al trandafirilor, ca acum douăzeci de ani.
© CCC
Când liliacul a înflorit ultima dată în curte
Și luceafărul a răsărit devreme pe cerul vestic, în noapte,
Am plâns și voi mai plânge de câte ori se va întoarce primăvara.
© CCC
Cu cât ești mai bogat, cu atât ești mai sărac; și cu cât ești mai sărac, cu atât devii mai bogat.
(Orașul natal)
© CCC
Religia se insinuează între fisurile zidului tehnologiei, precum iedera. Oricare ar fi stadiul științei, întrebarea privitoare la nașterea universului se va pune întotdeauna.
Cu fiecare femeie nouă de care este atras un bărbat, pare să apară o lărgire a perspectivei sau, dacă doriți, o dobândire a unui nou teritoriu. O mișcare a sprâncenelor, un ton al vocii, un gest ciudat caracteristic – toate aceste lucruri și tocmai aceste lucruri fac să apară pasiunea iubirii.
(Un bun soldat. Povestea unei pasiuni)
© CCC
Cu toţii suntem atât de temători, cu toţii suntem atât de singuri, cu toţii avem atât de mult nevoie din afară de asigurarea propriei noastre demnități de a exista. Așadar, pentru o vreme, dacă o astfel de pasiune se va împlini, bărbatul va obține ceea ce dorește. El va primi sprijinul moral, încurajarea, eliberarea de sentimentul de singurătate, asigurarea propriei sale valori. Dar aceste lucruri trec; inevitabil trec precum trec umbrele peste ceasurile solare. E trist, dar aşa e. Paginile cărţii vor deveni familiare; frumosul colţ de drum va fi fost străbătut de prea multe ori. Ei bine, aceasta este cea mai tristă poveste.
(Un bun soldat. Povestea unei pasiuni)
© CCC
Unde sunt toate ființele fericite, strălucitoare, inocente de pe lume? Unde-i fericirea? Doar citim despre ea în cărți.
Acum, nimic nu-mi poate-aduce înapoi
Splendoarea-n iarbă trăită de noi doi.
Nu vom jeli a florii măreţie,
Putere vom găsi în amintirea-i vie.
Chiar dacă-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semeţia florii,
Leac vom găsi, să nu ne doară
În ce păstrăm de-odinioară.
(Odă semnelor nemuririi / Odă: semnele nemuririi din amintirile fragedei copilării)
(Din filmul Splendoare în iarbă / Splendor in the Grass, 1961)
***
What though the radiance which was once so bright
Be now for ever taken from my sight,
Though nothing can bring back the hour
Of splendour in the grass, of glory in the flower;
We will grieve not, rather find
Strength in what remains behind;
(Ode: Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood)