Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate

Copiii nu duc la coeziunea in cuplu decat intr-un cuplu banal, in lumea banala. Si atunci ei, fiind tema comuna a unui cuplu, se desprind, isi fac propria viata si poate aparea, atat de adesea, o complicitate secundara a parintilor de a se lipi impreuna de copiii-adulti ca bunici.

Dragostea nu este un dat, pur si simplu. Trebuie sa arati ca esti aleasa, iar a fi aleasa inseamna ca cineva trebuie sa faca ceva pentru a-si obtine aleasa.

Multe flori lucesc în lume,

Multe flori mirositoare!

Dar ca voi, mici lăcrămioare,

N-are-n lume nici o floare

Miros dulce, dulce nume!

 

Voi sunteţi lacrimi de îngeri

Pe pământ din cer picate,

Când prin stele legănate

A lor suflete curate

Zbor vărsând duioase plângeri.

 

Sunteţi fragede şi albe

Ca iubita vieţii mele!

Cu voi, scumpe strugurele,

Albe mărgăritărele,

Primăvara-şi face salbe.

 

Dar deodată vântul rece

Fără vreme vă coseşte!

Astfel soarta crunt răpeşte

Tot ce-n lume ne zâmbeşte…

Floarea piere, viaţa trece!

(Lăcrămioare)

Argumentum a fortiori.

Expresie folosită cu sensul de “cu atât mai mult” sau “şi mai sigur”. Dacă toţi oamenii sunt muritori, atunci a fortiori toţi englezii – care formează o mică subclasă a clasei oamenilor – trebuie să fie muritori. Acest mod de a raţiona ar putea fi numit argumentum a fortiori.

Vrei educație? Păi de unde? Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai ,,cu moț”, ajungând sa îți ruinezi copilul și școala?….

De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult.
Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! Nici măcar un ,,Bună ziua” îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar… un pet în lada de gunoi!…

Ce-ai făcut tu, române? Îți spun eu: ți-ai furat căciula singur! Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3, ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile, ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe, când casa ți-a luat-o la vale, ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin, apoi ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare, ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW apoi ai jelit că n-ai ce mânca, ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, in lacuri, pe stradă, în parc, apoi ai fost indignat că este mizerie, ți-ai deschis firma și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.
Să-ți mai spun? Ba, ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac ,,șmecher” și plin de bani.

La 85 de ani, Florin Piersic trage o dureroasă concluzie:

La câtă răutate este în lume, mă întreb cum de ne mai îndură Dumnezeu…

Nu mai aveți nimic sfânt pe lume! Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă.

Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu

Deasupra lumii sufletului meu.

(Curcubeu)

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

(Iubire)

O iubesc pe Albă-ca-Zapada

Mi se-nlăcrimează rece spada

Când ajung în faţa ei şi-o văd,

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Şi albastrul ochilor prăpăd.

 

Uneori ea spune şi cuvinte

Cum ar fi că frigul e frumos,

Dar îmbrăţişarea mea fierbinte

Ar putea s-o dea din sine jos.

 

Legea ei e depărtarea noastră,

Ca să fie, nu o vom avea.

Fulgeră o lacrimă albastră

Şi mă tem că se topeşte ea.

 

Îmi păstrez în drob de gheaţă spada

Nici n-aştept să se mai facă zi,

Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada

S-o ating, dar fără-a o topi.

 

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este

Să îngheţ păzind-o vinovat,

Şi mă tem că va fugi-n poveste

Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

 

Țurțure înmiresmat mi-e spada,

Să despice-n jurul ei femei,

O iubesc pe Albă-ca-Zăpada

Şi-am să mor în basm de dragul ei.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.