Stoicii pretindeau ca poti rade in saracie, poti fi indiferent in fata nedreptatilor si a ingratitudinii, la pierderea bunurilor, ca si a parintilor si amicilor; sa privesti moartea cu sange rece, ca ceva indiferent, care n-ar trebui sa te bucure, nici sa te intristeze; sa nu te lasi invins nici de placeri, nici de durere; sa simti fierul sau focul in vreo parte a corpului, fara sa scoti nici un oftat, sa versi o lacrima; si fantoma asta de virtute si barbatie le-a placut s-o numeasca ”intelept”.
Acţiune, acţiune! Iată pentru ce trăim!
Inceputul si sfarsitul oricarei filosofii este Libertatea
Filosofia apropie omul de natura; pentru asta, instinctul ii seamana cateodata.
Nevoia de filozofie este universala. Ea tinde sa duca orice discutie pe terenul ideilor si al principiilor. Ea talmaceste probabil aspiratia cea mai adanca a sufletului, care merge drept la ceea ce este general si, prin aceasta, la ceea ce este generos.
Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit. Fara moralitate nu este posibila nici o fericire.
Stoicismul e o idee si o inventie a spiritului, asemanatoare republicii lui Platon.
Nu exista idee filozofica, oricat de adanca si subtila ar fi ea, care sa nu poata si sa nu trebuiasca sa fie exprimata pe intelesul tuturor.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.