Trei ani! Statisticile, biochimia, propriul meu caz: toate arată că durata dragostei rămâne mereu aceeaşi. Tulburătoare coincidenţă. De ce trei ani şi nu doi sau patru sau şase sute? După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an - triunghi la fel de sacru ca şi Sfânta Treime. În primul an, cumperi mobila, în al doilea an, muţi mobila, în al treilea an, împarţi mobila.
(Dragostea durează trei ani)
...O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.
Trebuie să vă despărțiți deseori pentru a vă iubi mereu.
Proverb francez
© CCC
Bratele dragostei te cuprind cu tot prezentul tau, cu trecutul si viitorul tau.
E o mare nebunie sa vrei sa fii singur intelept.
Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.
Adeseori, oamenii tin sa iubeasca si nu stiu cum sa-si realizeze dorinta aceasta. Isi cauta jugul fara sa poata da de el si - daca indraznesc sa spun asa - sunt nevoiti sa ramana liberi.
(Caracterele - Despre inima)
Când iubești cu adevărat, iubești până și slăbiciunile obiectului iubit.
(Prada neantului)
© CC
Prima dragoste nu e altceva decat o mica nebunie si o mare curiozitate.
Ceea ce ne-a bucurat cândva nu putem pierde niciodată. Tot ce iubim profund devine o parte din noi.
Inima care iubeste mult, sufera mult.
Iubirea, strop al cerului picurat in inimile noastre.
Amorul e ca o morfina: trebuie sa-i crestem doza ca sa incercam senzatii tari.
Fericite sunt iubirile ce se termină fără ocolișuri.
Proverb englezesc
© CCC
Sofronia-i fecioara; el - Olind...
De-un crez cu ea, sfios cum ea-i frumoasă,
Nimic cerându-i, mult nespus dorind,
Puțin sperând că ea-i va fi crăiasă,
Necutezând, nu-i spune-ncinsul jind.
(Ierusalimul eliberat)
Să-mi pară rău? Să-mi pară rău că-n viaţa asta, făcută-n mare parte din rutină, mi-a fost dat să trăiesc ceva adevărat şi-atât de frumos? Dacă mâine aş lua viaţa de la capăt şi cineva m-ar pune să aleg, înfăţişându-mi de la început şi suferinţa cu care-aş plăti bucuria, eu tot te-aş alege!
Iubirea dă naștere geloziei, dar gelozia ucide iubirea.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.