O carte-mi ține-ades tovărășie

Și-a mai rămas pe rândurile ei,

Ca pulberea de soare străvezie,

Lumina unui gând din ochii tai.

 

Stau astfel vremea fără s-o mai numar;

Mă-nșală visul bun și mă gândesc

Că-mi urmărești lectura peste umăr,

Și, dacă taci, e pentru că citesc.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.