Citate de Anna de Noailles

Cine comenteaza si analizeaza prietenul, acela nu-l iubeste.

Prietenia este un cadou prețios care nu poate fi cumpărat sau vândut. Valoarea ei este mai mare decât a munților de aur. Dacă îi ceri lui Dumnezeu un dar, mulțumește-i dacă nu îți trimite perle sau diamante, ci iubirea și încrederea prietenilor. Este vorba despre prietenii pe care îi poți suna la patru dimineața.

Amore, more, ore, re probantur amicitiae. Prin dragoste, statornicie, vorbă şi faptă se dovedesc prieteniile.

Esenta prieteniei sta in integritate, generozitate si incredere deplina. Ea nu poate banui sau incuraja infirmitatea. Singurul fel de a avea prieteni este de a fi prieten.

Prietenii sunt oglinda noastra, memoria noastra; nu le cerem nimic, decat sa lustruiasca din cand in cand aceasta oglinda pentru a ne putea privi in ea. (Identitatea) © CCC

Prietenia intre oamenii rai devine o comuniune in rele.

Prieten ti-e cel care ghiceste intotdeauna cand ai nevoie de el.

Prietenia... Sentiment divin prin care, în funcție de prezență sau absență, trăim sau murim. © CCC

Să lupt cu vraja-ţi am voit Prea îndelung, frumoasă vară; Azi, inima-mi s-a îmblânzit, Plăcerea-n vinele-mi coboară.   Mă-ndrept spre liliac, pe drum Şi sub castanul ce-nfloreşte, Aş vrea parcă să spun: «Acum Nimica nu mă mai opreşte!»   O vrajă mă-nfioară: sus, Lin tremurând, un nor văd parcă; Pe-aripa morţii, doru-mi, dus, Alunecă precum o barcă.   Un tren – o ce plăcuţi fiori... Când vocea-i în văzduh irumpe, Cu nervii frânţi, ai vrea să mori; Dar zilele, îţi zici, sunt scumpe.   Un suflet tânăr, ah, aş vrea, Cu mine-n seara prea frumoasă... Ar respira sfârşeala mea, Ca salcia mai romanţioasă.   I-aş spune: « Vezi, nu tu mă ţii, Ci doar ispita nopţii, toată; Ea m-a schimbat, de parc-aş fi O porumbiţă însetată.   Biet copilandru,-aleanul greu, Tot aurul ce-l port în sânge, Tristeţea sufletului meu Doar nopţii singure-mi pot plânge.   Copacii-au simţuri şi râvnesc, Iar noaptea-i, vai, neputincioasă; Suspinele-i se risipesc În bolta fumurie, joasă.   Văzduhul, vezi, e înflorit. O, taci, pe tine te vreau doară; Vreau ochiu-ţi împăinjenit... Un suflet fii, ce se-nfioară. Un strigăt lung, necontenit. Şi plângi, copilul meu iubit! (Seară romantică)

Prietenia este mai degraba o poarta de iesire decat o poarta de intrare spre iubire. L'amitié est plus souvent une porte de sortie qu'une porte d'entrée en amour. (Aphorismes du temps présent) © CCC

Dragostea fuzională, care este adesea singura pe care o cunosc cuplurile, este mai plină de satisfacții, mai reconfortantă. Ea spune: Tu exişti în relaţie cu mine şi eu exist în relaţie cu tine şi este minunat! Prietenia eliberatoare dă replica din partea ei: Tu exişti independent de mine şi eu exist în afara ta, asta e minunat! Nu mă tem că te pierd, nu te temi că voi evada, pentru că ne vedem, ne iubim în deplină libertate. (A iubi din prietenie) © CCC

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-şi doreşte ochii apostolilor care Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?   Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune, Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune! (Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)

Prietenii sunt una la durere.

Din doi prieteni, unul e intotdeauna sclavul celuilalt, cu toate ca adeseori niciunul nu recunoaste asta.

Prietenia, dragostea şterg barierele de clasă.

Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor, cat mai ales de increderea in ajutorul lor.

Nu avem atat nevoie de ajutorul prietenilor, cat mai ales de increderea in ajutorul lor.

Un prieten sa-ti jertfeasca faima lui, greu vei gasi.

Prietenia e un stapan tot atat de poruncitor ca si dragostea… E mult mai mult. Pentru ca dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta, se multumeste cu putin. Dar acest putin e tot ce e mai bun pe lume.

Amicus optima vitae possessio. Un prieten este cea mai mare comoară a vieții. Deviza împăratului german Albrecht de Habsburg (1438-1439).