O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Cateodata, suntem in stare sa ne razbunam pentru o fapta buna ce ne-a facut-o cineva, cand prin fapta aceea ne-am simtit umiliti.
O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.
Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.
Cel bogat se alege cu razbunarea, iar cel sarac, cu moartea.
(Tragicele)
© CCC
Modul cel mai bun de a te razbuna pe cineva este acela de a nu rasplati raul cu rau.
Numai flacara virtutii este unica noblete…
Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata...
daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata,
daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.
Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie
ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie,
chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.
Pentru cel care iubeste mult, e o placuta razbunare sa faca, prin felul sau de a se purta, dintr-o fiinta nerecunoscatoare, una foarte nerecunoscatoare.
(Caracterele - Despre inima)
Razbunandu-te, te faci egalul adversarului; iertandu-l, te arati superior lui.
Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.