Citate de Juvenal

Razbunarea este intotdeauna placerea unui suflet mic, slab si fara vlaga.

Razbunarea e o pata greu de sters de-a lungul vietii.

Razbunarea...e ceva prea prostesc si neinsemnat ca omul sa-si lase constiinta ocupata si corupta de ea.

O mare blandete sufleteasca, iata darul pe care natura marturiseste ca l-a facut omenirii, dandu-i lacrimile.

Zeii răzbunării acționează în tăcere. (Flori, fructe și spini) © CCC

Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.

Pentru cel care iubeste mult, e o placuta razbunare sa faca, prin felul sau de a se purta, dintr-o fiinta nerecunoscatoare, una foarte nerecunoscatoare. (Caracterele - Despre inima)

Cand natura ne-a dat lacrimi, semn a fost si marturie ca ne-a semanat in inimi bunatate, duiosie, chintesenta de simtire dintre toate cate-avem.

Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.

Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.

Cine vorbeste bine despre cel care il vorbeste de rau e mai presus de orice lauda. Nu este razbunare mai eroica decat aceea prin talent si merit, adica prin lucrurile care rapun, infrang invidiile.

Nimeni nu crede indeajuns ca greseste atat cat i se ingaduie. Atat de mult isi iarta fiecare siesi.

Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.

Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.

Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.

Oamenii virtuosi se răzbuna adesea pentru constrangerile pe care si le impun prin plictiseala pe care o inspiră. Les gens vertueux se vengent souvent des contraintes qu'ils s'imposent par l'ennui qu'ils inspirent.

O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.

Nobilitas sola est atque unica virtus. Virtutea este singura si unica noblete. (Juvenalis, Satirae)

Numai flacara virtutii este unica noblete… Ale sufletului daruri nazuinta mea le cata... daca vorba ca si fapta-ti om de bine te arata, daca pretuiesti dreptatea, nobil pentru mine esti.