O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.
Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.
Nici durerea, nici rana unui barbat nu trebuie sa para ca sunt prea mari.
Unica noblete nu-i sub cer decat virtutea.