O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.
Cateodata, suntem in stare sa ne razbunam pentru o fapta buna ce ne-a facut-o cineva, cand prin fapta aceea ne-am simtit umiliti.
Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.
Razbunarea e o pata greu de sters de-a lungul vietii.
Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.
Viata linistita si senina are un singur drum, si acela numai prin virtute trece.
Nobilitas sola est atque unica virtus.
Virtutea este singura si unica noblete.
(Juvenalis, Satirae)
Razbunarea...e ceva prea prostesc si neinsemnat ca omul sa-si lase constiinta ocupata si corupta de ea.
Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.
Razbunarea este intotdeauna placerea unui suflet mic, slab si fara vlaga.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.