Citate despre Moarte

Oamenii se zbuciuma din pricina ca se tem de moarte.

Pe muritori, puterea ta divină I-a zămislit și prefăcut în tină. Dar de-au fost buni, de ce le-ai vrut pieirea? Iar de-au fost răi, au cine e de vină?

Cardinalul Richelieu a murit în 1642, spre sfârșitul vieții sale. (Parizianul eliberat) © CCC

Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele ce ni se dau.

Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.

Ca moartea ne face sa pierim in intregime e tot ce se poate. Nu sunt eu acela care o sa va contrazic. In cazul acesta insa n-avem de ce sa ne temem de dansa. Sunt, ea nu este; este, eu nu mai sunt. Dar daca, lovindu-ne, ne lasa totusi sa subzistam, fiti siguri atunci ca ne vom regasi pe lumea cealalta aidoma la fel cum am fost aici pe pamant. Amarnica pacaleala. Parca anume facuta sa ne strice de mai inainte toate notiunile noastre despre noi si despre iad. Ea ne rapeste orice speranta, fiindca tot ceea ce omul doreste mai mult e sa fie altul decat ce a fost. Visul asta ne e mereu interzis.

Un adevărat om de litere este trist la gandul mortii lui, nu atat pentru ca moare, cat pentru faptul ca nu va putea concepe despre moarte nici macar un singur gand original. (Carnete) © CCC

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Să mori înseamnă să refuzi orice înțelegere, și pentru totdeauna, din partea altora.

Dacă moartea ar fi un bine, atunci zeii nu ar fi nemuritori. (Poeme și fragmente) © CCC

Moartea este mai blândă decât tirania. (Agamemnon, 458)

Nu ca mi-ar fi teama de moarte, dar as prefera sa nu fiu acolo cand o sa vina dupa mine.

Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.

In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.

După cum, când sunt în floarea vârstei, şi macul şi prăpădia sunt cosiţi de cruda coasă a crudei cosaşe care coseşte crud tărtăcuţa lor crudă, tot astfel s-a prăpădit şi mititelul de Rensky, care, orişicât, s-a luptat vitejeşte, dar ce vrei, prea erau mulţi ruşi. (Ubu rege)

Moartea, oricum ai privi-o, e o tagada, o injurie a inteligentei, nobila mireasma a pamantului ganditor.

Pentru ce ne gandim, uneori, la moarte, cand suntem fericiti? E ciudata aceasta stare sufleteasca: de a te simti putin trist tocmai pentru ca esti fericit! Niciodata n-am gustat fericirea curata, fara amestecul altor senzatii. Intotdeauna ma nelinistea presentimentul ca dupa sfarsitul unei fericiri urmeaza parerile de rau sau indoiala.

Când am să plec din lume, n-au să mai fie flori. Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu-arome fine. Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori. Nu va mai fi nici lumea – căci gândul meu o ține. (Rubaiate)

Omeneste vorbind, moartea are si o parte frumoasa; pune capat batranetii.

Moartea nu e de temut, numai ideea ingrozitoare despre ea o face de temut.