Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama…nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat sperasem…Speranta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut.
Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.
…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul…
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.
Gasesti puteri noi chiar in slabiciunea ta… Soarta-ti lasa intotdeauna cate-o portita la vreme de cumpana.
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.