Opreste trecerea! Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire – si totusi, te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea.
La inceput, Pamantul se rotea in jurul axei sale in cinci ore. De atunci, rotatia s-a incetinit mult, franata de fortele gravitationale pe care Luna le exercita asupra lui. Aceasta va continua sa se incetineasca. Ziua de douazeci si patru de ore se va extinde pana la patruzeci si opt de ore, timp de saptamani, luni, ani… Dar cei carora nu le place sa fie deranjati in tabieturile lor pot sta linistiti. Chiar daca vor deveni centenari, vor trebui sa adauge doar cel mult vreo treizeci de secunde la ziua lor.
(Melodia secreta)
© CCC
(…) Cine are dreptate? Einstein a dat verdictul. Toata lumea are dreptate, a spus el. Pierderea rigiditatii timpului a dus la dispariția conceptelor universale de simultaneitate, de trecut, de prezent si de viitor. Pentru Françoise, fulgerul a lovit simultan ambele capete ale vagonului. Dar, acelasi “timp” al lui Françoise nu este acelasi timp cu al lui Paul și Barbara care sunt in miscare in raport cu ea (in sens invers). Daca Françoise defineste momentul in care fulgerul loveste partea din față a vagonului ca “prezentul” ei, ea vede, de asemenea, fulgerul lovind si partea din spate in ceea ce este “prezentul” ei, dar Paul vede fulgerul lovind partea din spate mai tarziu, adică in “viitorul” lui Françoise, in timp ce Barbara il vede in trecutul lui “Francoise. (…)
(Melodia secreta)
© CCC
Cine poate spune
De ce maine,
Ziua de azi va fi ziua de ieri…
© CCC
Who can say
Why today,
Tomorrow, will be yesterday…
Lord Byron
Timpul uman nu are o traiectorie circulara, ci liniara. De aceea, omul nu poate fi fericit pentru ca fericirea este dorinta de repetitie.
(Insuportabila usuratate a fiintei)
© CCC
Zilele trec, saptamanile trec inainte,
Nici timpurile duse
Nu revin, nici iubirea fierbinte –
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.
(Podul Mirabeau)
Este timpul sa se reaprinda stelele.
Pentru a se dovedi “francez adevarat”, Apollinaire se inroleaza in armata in 1914. Repartizat in Regimentul 96 Infanterie, este ranit grav la cap de o schija de obuz, pe 17 martie 1916, fiind supus unei trepanatii craniene. In timp ce era in convalescenta, a scris piesa Mamelele lui Tiresias din care este extras acest citat: “Il est grand temps de rallumer les étoiles”. Este de la sine inteles cum cineva care a vazut ororile Primului Razboi Mondial, din transee, sa doreasca sa redestepte ceea ce a fost frumos in lume pana atunci: “Este timpul sa se reaprinda stelele…”.
© CCC
Toate tragediile care se pot imagina revin la o singura si unica tragedie: trecerea timpului.
(Lectii de filosofie)
© CCC