Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Ieri e pălăria aceea decolorată

Pe care am purtat-o îndelung.

Ieri e o biată rochie

Care nu mai este la modă.

Ieri e cea mai frumoasă mănăstire,

Atât de goală acum

Și trandafirul melancolic

Din caietele fetelor.

Ieri e inima mea greșit dăruită.

Încă unul, încă un an!

Ieri nu mai e în seara asta decât o umbră

Lângă mine, în camera mea.

(Doamna cubistă, 1908-1910, sub pseudonimul Louise Lalanne)

© CCC

Mai mult decât plictisită,

Tristă.

Mai mult decât tristă,

Nefericită.

Mai mult decât nefericită,

În suferință.

Mai mult decât în suferință,

Abandonată.

Mai mult decât abandonată,

Singură pe lume.

Mai mult decât singură pe lume,

Exilată.

Mai mult decât exilată,

Fără viață.

Mai mult decât fără viață,

Uitată.

(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)

© CCC

Am cules această crenguță de iarbă-neagră,

Toamna a murit, îți amintești…

Nu ne vom mai revedea pe pământ.

Mireasma timpului, crenguța de iarbă-neagră

Și amintește-ți că te-aștept.

(Adio / vol. Alcooluri)

Poezie scrisă în 1913, după despărțirea de pictorița Marie Laurencin în anul 1912.

© CCC

O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.

Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.

Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.

Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.

Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.

Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis…

(Poemul 59, Grădinarul)

(trad. Iv. Martinovici)

O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.

Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte

Şi iubirile noastre —

Se cade poate să-mi aduc aminte —

După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Faţă-n faţă să stăm, mână-n mână

În timp ce pe sub podul

Braţelor noastre curge şi se-ngână

Unda privirilor de-atâta timp străină.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Se duc iubirile ca apa curgătoare,

Se duc iubirile —

Cât de înceată-i viaţa când doare

Și cât de aprigă speranţa arzătoare.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

 

Zilele trec, săptămânile trec înainte,

Nici timpurile duse

Nu revin, nici iubirea fierbinte —

Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.

 

Noaptea vine, sună ceasul bătrân,

Zilele trec, eu rămân.

(Podul Mirabeau)

Poezie scrisă după despărțirea de pictorița Marie Laurencin în 1912.

Fericirea scriitorului constă în voluptatea actului creator, dar şi în suma acelor drame care îl ocolesc datorită stilului de viaţă contemplativ. A privi şi a scrie în loc de a mânui spada.

(Voluptatea de a scrie)

Marea forţă a literaturii pare a fi abolirea timpului, senzaţia că, atunci când citim, ne aflăm într-un univers imuabil. Este aceeaşi senzaţie pe care ne-o oferă şi fascinaţia iubirii: parcă, dintr-o dată, timpul nu se mai scurge şi am devenit părtaşi la eternitate.

(Voluptatea de a scrie)

Puternică armă este râsul! Nici dracul nu are ce-i face individului atâta timp cât este în stare să râdă de idioţenia răului. Iar scriitorul care înţelege natura umană şi râde (Caragiale, bunăoară) a câştigat dinainte lupta cu cei care încearcă să-l îngenunche.

(Voluptatea de a scrie)

Fiind substanţa însăşi a activităţilor poetice ale bărbatului, înţelegem de ce femeia apare ca inspiratoare a sa: Muzele sunt femei. Muza este mediatoarea între Creator şi izvoarele naturale din care el îşi trage seva creaţiei. Prin femeie spiritul este profund angajat în natura căreia bărbatul îi va sonda abisurile de linişte şi întunericul fecund. Muza nu creează nimic singură; este o Sibylă cuminţită care s-a făcut, cu docilitate, servitoarea unui bărbat Chiar în domeniile concrete şi practice, sfaturile ei vor fi utile.

Bărbatul vrea să atingă fără ajutorul semenilor săi scopurile pe care şi le inventează, şi adesea sfatul unui alt bărbat i se pare inoportun; dar îşi imaginează că femeia îi vorbeşte în numele altor valori, în numele unei înţelepciuni pe care el nu pretinde că o are, mai instinctivă decît a sa, mai imediat legată de realitate; Egeria oferă celui care-i cere sfaturile „intuiţiile”‘ ei. El o întreabă fără nici un fel de amor-propnu, ca şi cum ar întreba astrele.

(Al doilea sex)

Alege să zici cuvinte cu F,

De pildă Fior, Frunză,

ori poate Floare…

Jocul e plin de surprize

extraordinare.

Parcă lipseşte ceva şi cauţi

răspunsuri,

Poate frumuseţe,

poate farmec, poate fluturi.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.