Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.
Fiecare om este un tot pentru sine; caci daca a murit, totul a murit pentru el. De aceea, fiecare vrea sa fie totul pentru toti.
E dulce de pe mal sa vezi pe altul
Cum se trudeste, cand noianul marii
E rascolit de vanturi.
Nu fiindca
Te-ar desfata pe tine chinul altuia,
Ci pentru ca-i placut sa vezi cu ochii
De cate rele esti scutit tu insuti.
Egoistul se priveste ca un ultim scop al creatiei; s-ar astepta ca in clipa mortii sale sa fie sfarsitul lumii.
Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.
In negarea egoismului, negatie compatibila cu viata insasi, trebuie sa caute atat estetica cat si morala, ceea ce nu va pieri.