Material propriu romanului nu exista; totul e bun pentru roman, orice simtire, orice idee; este folosita orice insusire a gandului sau a sufletului; orice perceptie e binevenita. Si daca ne-am putea inchipui ca arta romanului ar prinde viata si ar veni printre noi, ne-ar pofti fara indoiala sa o frangem si sa o bruftuluim, dar si sa o cinstim si sa o iubim, pentru ca in felul asta tineretea ei ar fi reimprospatata si suveranitatea ei asigurata.
Sa ai incredere in propriile ganduri, sa crezi ca ceea ce e adevarat pentru tine insuti e adevarat pentru toti oamenii – aceasta inseamna sa fii genial.
Lumea este dispunerea naturala si spatiul tuturor gandurilor si perceptiilor mele explicite. Adevarul nu locuieste doar inlauntrul omului, sau, mai exact, nu este launtrul omului, pentru ca fiinta umana traieste in lume si doar in lume se poate cunoaste pe sine.
Cultiva un gand bun, vei culege o actiune buna; cultiva o actiune buna, vei culege un obicei bun; cultiva un obicei bun, vei culege un caracter bun; cultiva un caracter bun, vei culege un destin bun.
Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine.
(Însemnările mele)
Sa trecem deci caci toate-s trecatoare,
Ma voi intoarce-adeseori in gand.
O, amintirea-i corn de vanatoare
Al carui sunet moare-n vant.
(Corn de vanatoare)