Hazardul este o cauză obscură pentru raţiunea umană; evenimentele se datorează fie necesităţii, fie destinului, fie alegerilor libere, fie întâmplării, sau se întâmplă de la sine. Hazardul este un nume dat acţiunii necoordonate.
(Doxografie)
© CCC
Hazardul e forma de manifestare a necesitatii exterioare care isi gaseste drumul spre inconstientul uman.
Ce multe lucruri neasteptate au venit! Ce multe lucruri asteptate nu s-au ivit niciodata!
Si am adus pamantului, trist si chinuit, inima mea drept ofranda si, adesea, in noaptea fermecata, i-am jurat ca-l voi iubi cu credinta pana la moarte, fara teama, cu povara sa apasatoare de hazard, si ca nu voi dispretui nici una din tainele sale. Astfel, m-am legat de el pe viata.
Ca orice om, fara indoiala inca de pe vremea pictorilor din pestera Lascaux – poate chiar inainte de ei – si eu ma intreb despre sensul vietii noastre si despre existenta unei vieti de apoi, a unei transcendente, oricare ar fi forma ei. Hazardul, din nou, este un element fundamental al cresterii complexitatii. Dar este el autoritatea suprema? Tot ce exista este rezultatul purei intamplari? Nu cred. Dar atunci? Ce sau cine? As vrea atat de mult sa stiu… Adesea, sunt intrebat: “Sunteti credincios?” Iar eu raspund: “Cred ca da, dar nu stiu in ce cred!”
© CCC
Absurdul e si el absurd, nu e previzibil – si-n momentul in care te increzi in absurd si hazard dai dovada de o credinta rationala in absurd si hazard, credinta inconsecventa, absurda!