A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.
Se pare ca, daca exista o banuiala nedreapta, stranie si fara temei, careia i s-a spus odata gelozie, cealalta gelozie, care este un sentiment just, firesc, intemeiat pe ratiune si pe experienta ar merita un alt nume. Temperamentul cuiva are o mare contributie in gelozie si gelozia nu presupune intotdeauna o mare pasiune. O dragoste inflacarata fara susceptibilitati este totusi ceva paradoxal. Se intampla adesea sa suferi numai tu de pe urma acestei susceptibilitati. Suferi de gelozie si ii faci si pe altii sa sufere. Acelea care nu ne cruta in nicio privinta si nu ne scutesc de niciun prilej de gelozie n-ar merita din partea noastra nicio gelozie, daca ar fi sa ne luam dupa sentimentele si dupa purtarea lor decat dupa inima noastra.
(Caracterele – Despre inima)
Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…
Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
Razboiul launtric al ratiunii impotriva pasiunilor a facut ca cei care au vrut sa aiba pacea sa se imparta in doua tabere. Unii au vrut sa renunte la pasiuni si sa devina dumnezei; ceilalti au vrut sa renunte la ratiune si sa devina animale. Dar nici unii, nici ceilalti n-au putut-o face; si ratiunea ramane intotdeauna in picioare, acuzand desertaciunea si nedreptatea pasiunilor care tulbura odihna celor ce li se abandoneaza; si pasiunile sunt intotdeauna vii, chiar si in sufletul acelora care fac eforturile de a renunta la ele.
Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un animal stupid si marginit, robul poftelor sale.
Pentru mine, viata fara munca nu-si are ratiunea…Multumirea mea cea mai mare, singura multumire, este lucrul.
Cea mai de seama voluptate a studiilor am gasit-o intotdeauna nu in ascultarea ratiunilor altora, ci in aflarea lor prin eforturile mele proprii.