Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta – la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.
Fiecare se ştie pe sine. Restul – presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?…
Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale, nici nu le-a depasit vreodata. Atata timp cat omul renunta la prea multe, lasa prea multe in urma, exista posibilitatea si pericolul ca lucrurile abandonate sa revina si cu forta dubla.
Ai nevoie, cand esti tanar, sa-ti creezi iluzia ca participi la o mare miscare a omenirii, ca innoiesti lumea… Esti atat de liber si atat de usor; inca nu duci povara unei familii, n-ai nimic, nu risti nimic. Esti tare generos cand poti renunta la ceea ce inca nu detii.
Acela este domn peste toti si peste toate care, si cand vrea si cand nu vrea ceva, gaseste in vointa lui si energia de realizare si frana de renuntare. Cine vrea sa fie liber, nu se ia dupa ce fac ori nu fac altii, caci atunci sclav ramane.
Prin specificul firii lor, oamenii sunt doctrinari. Ei stiu intotdeauna sa gaseasca o doctrina care sa justifice toate resemnarile sau dorintele lor.
Omul nu renunta decat la ceea ce nu-i trebuie, ori la ceea ce e imposibil. Dar pentru aceasta i se cere multa filozofie.