Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze în singurătate asupra propriilor lui greşeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece creaţia, chiar dacă duce la eroare, are loc întotdeauna din iubire pentru cineva care nu suntem noi înşine.
(Pendulul lui Foucault)
Întotdeauna am încercat să scriu într-un mod simplu, folosind cuvinte cu picioarele pe pământ și nu abstracte.
© CCC
Scrisul specific feminin nu există! Scrisul este universal.
(Le Figaro – 15 martie 2001)
© CCC
Nu știu dacă acesta este elementul cel mai valoros, dar dorința mea e să scriu cât mai exact despre mine însumi, știind că dacă nu mă trădez pe mine, în același timp mă simt foarte apropiat de cititori. Nu vreau să mă consider o excepție. Adică să scriu ca un om obișnuit, ca și cum ar scrie un om de pe stradă despre viața lui și pe care citindu-l, ceilalți se recunosc.
Lucrurile și faptele care nu sunt scrise sunt acoperite de întuneric și date uitării.
© CCC
Cu siguranță nu caut universalitatea. Am destule de făcut ca să scriu o afurisită de piesă de teatru!
© CCC
Sa o scriu mi-a luat trei luni; sa o concep – trei minute; sa adun informatiile – intreaga viata.
După o călătorie în timpul verii, în Elveția, care a fost bogată în experiențe, am început să scriu. La început, urmăream descrieri ale naturii și ale vieții oamenilor până când, odată cu trecerea anilor, descrierea omului a devenit interesul meu principal.
© CCC