În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal.
Cei ce se joaca prea subtil cu vorbele, pot cu usurinta sa le corupa sensul.
(A douasprezecea noapte)
Vorbele “a face” si “a fi” sunt deopotriva de gingase: unul prin evanescenta lui, celalat prin vesnicia lui.
Sa vorbim asa cum gandim, sa gandim asa cum vorbim, vorbirea sa fie in concordanta cu viata noastra.