Citate de Herman Wouk

Viata este o succesiune de lectii care trebuie traite pentru a fi intelese.

Viața este un mister care trebuie trăit și nu o problemă de rezolvat. © CCC

Viata e atat de frumoasa, ca e indiferent cui o datoram.

Fiecare zi este o existenta in miniatura.

Sa scriu si sa cant, asta e viata mea. Daca m-as opri, ar insemna sa mor! © CCC

Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești, Să câștigi totul în timp ce dăruiești, Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate, A călători înseamnă a trăi. (Povestea vieții mele: o autobiografie) © CCC

Fiecare viaţă e alcătuită din multe zile, zi după zi. Umblăm prin noi înşine, întîlnind tîlhari, fantome, uriaşi, bătrîni, tineri, soţii, văduve, cumnaţi. Dar întotdeauna întîlnindu-ne pe noi înşine. (Ulise)

Viata este suma optiunilor noastre.

Dum vivimus, vivamus! Cat timp traim, sa traim!

Întrebările lui Mahatma Gandhi și răspunsurile sale: Care este cea mai frumoasă zi? – Astăzi Cel mai ușor lucru? – Să te înșeli Cel mai mare obstacol? – Teama Cea mai mare greșeală? – Renunțarea Rădăcina tuturor relelor? – Egoismul Cea mai frumoasă distracție? – Munca Cea mai rea înfrângere? – Descurajarea Cei mai buni profesori? – Copiii Ce stă la baza tuturor lucrurilor? – Comunicarea Ce te face fericit? – Să fii util altora Cel mai mare mister? – Moartea Cel mai rău defect? – Schimbările de dispoziție Cea mai periculoasă persoană? – Mincinosul Sentimentul cel mai nefast? – Invidia Cel mai frumos cadou? – Iertarea Ce este esențial? – O casă Cea mai rapidă cale? – Linia dreaptă Cel mai puternic sentiment? – Pacea interioară Protecția cea mai bună? – Optimismul Cea mai mare satisfacție? – Creația Cea mai puternică forță? – Credința Cele mai necesare persoane? – Părinții Cel mai frumos lucru din viață? – Iubirea Cel mai bun refugiu? - Dumnezeu © CCC

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis.

Daca esti deprimat inseamna ca traiesti in trecut. Daca esti ingrijorat inseamna ca traiesti in viitor. Daca esti linistit inseamna ca traiesti in prezent. © CCC

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Ceea ce ne poate intrista este faptul ca forma cea mai bogata, viata cea mai frumoasa au in istorie un apus al lor, ca aici ratacim intre ruinele a ce a fost excelent - insa din moarte invie o vointa noua.

Un lung tren ne pare viaţa. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt staţii! Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Însetaţi după plăceri! Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit. Vine-odată însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut. (Trenul vieții)

Trebuie sa existe un colt de lume in care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste maini uriase care sa zgaltaie globul, si totul sa inceapa din nou...

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței,

urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;

cine nu-și schimbă existența;

cine nu riscă să construiască ceva nou;

cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

 

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă

negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,

acele emoții care învată ochii să strălucească,

oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

 

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este

nefericit în lucrul sau;

cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;

cine nu-și permite măcar o dată în viață

să nu asculte sfaturile "responsabile".

 

Moare câte puțin cine nu călătorește;

cine nu citește;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuși.

 

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;

cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângandu-și de milă

Și detestând ploaia care nu mai încetează.

 

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs

și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

 

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu"

cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o traim...

 

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.

Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.

Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.

Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.

Dacă va fi să furi, fură o sărutare.

Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.

Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.

Dacă va fi să dorești să fii fericit, doreste-ți în fiecare zi...

(Cine moare?)

Ce-i viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?

Viata este o tapiserie minunata. Individul nu e decat un detaliu neinsemnat dintr-un desen urias si sublim.

Ei bine, normalitatea este o ficțiune în psihiatrie. Totul este relativ. Nici un adult nu este fără probleme, cu excepția unui imbecil fericit. (Revolta de pe Caine) © CCC