Citate de Michel de Montaigne

Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri) Michel de Montaigne Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?

Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.

Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.

O casatorie reusita este aceea dintre o femeie oarba si un barbat surd. © CCC

Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.

Ca sa se raceasca sentimentul, nu trebuie decat sa vezi cu ochii deschisi pe cel ce iubesti.

Suntem nascuti ca sa cautam adevarul; posedarea lui apartine unei puteri mai mari.

Toate faptele care ies din sfera celor obisnuite sunt pasibile de cele mai ingrozitoare rastalmaciri, caci gustul nostru se revolta impotriva a tot ceea ce e prea mult, dupa cum respinge si ceea ce e prea putin.

Nu-i om cat de fricos caruia sa nu-i placa mai bine sa cada deodata, decat sa fie tot timpul in cadere.

Nu mori pentru ca esti bolnav, mori pentru ca esti viu. (Eseuri) Michel de Montaigne Moartea este o consecință a vieții. De aceea, Montaigne considera că înțelepciunea inseamna acceptarea mortii și, prin urmare, ca a filosofa inseamna a învăța sa mori, ceea ce nu este nimic altceva decat a învăța să trăiești.

Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.

Nu e semn de intelepciune sa ne judecam numai dupa faptele noastre dinafara: trebuie rascolit pana in adanc si vazut ce indemnuri ne pun in miscare.

Trebuie să călătorești pentru a-ți confrunta și a-ți șlefui creierul cu cel al altora. (Jurnal de călătorie) În 1580, când Montaigne începuse deja să-și scrie Eseurile, a plecat pentru o călătorie de un an și jumătate prin Europa. Va vizita Italia, Elveția și Germania ceea ce îi va permite să scrie textul de mai sus în Jurnal de călătorie. © CCC

Sensibilitatea noastra este mai usor si in mod mai durabil miscata de impresii minime, dar repetate, decat de o lovitura puternica, insa trecatoare. Puterea obisnuintei este universala, exercitandu-se asupra oricarei fiinte simtitoare…Sufletul nostru rezista mai degraba la violentele si la durerile cele mai mari, dar trecatoare, decat timpului si plictisului neincetat.

Cuvantul apartine pe jumatate ascultatorului si pe jumatate, vorbitorului. © CCC

Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite. (Eseuri)

Luăm uneori prostul obicei de a fi nefericiți. (Moara de pe Floss) © CCC

Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.

Virtutea si ambitia nu stau impreuna.

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.