Omul, aceasta fiinta mladioasa, care in societate se pliaza dupa gandurile si impresiile celorlalti, este in stare, deopotriva, sa-si cunoasca propria sa natura, cand este dezvaluita, si sa piarda pana si constiinta ei, atunci cand ea este tainuita.
Nu izbuteste nimeni lucruri mai mari decat puterea lui:
iti spune dreapta judecata, ce-i cu putinta si ce nu-i.
Asa-s poruncile naturii, asa e legea omeneasca;
sa nu incerce nestiinta ce nu-i e dat sa-ndeplineasca.
Istoria sufletului omenesc e poate mai interesanta si mai folositoare decat toata istoria unui popor intreg, mai ales cand e rezultatul observatiilor facute de inteligenta unui om matur asupra propriei sale persoane. Si cand este scrisa fara dorinta vanitoasa de a trezi compatimire sau mirare.
Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine.
(Chitra)
Omul este dator sa se cunoasca pe sine insusi, sa-si cunoasca puterile si lor sa li se potriveasca.
Cand ai incredere deplina in tine, soarta ti se-nchina.
Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.
In fiecare seara, inainte de a adormi, fa examenul constiintei tale; invinuieste-te pentru greselile facute si bucura-te de binele pe care l-ai facut.
Cei ce se cunosc pe ei insisi, stiu ce le este prielnic, si deosebesc lucrurile pe care sunt in stare sa le faca sau nu. Ei se marginesc a face ceea ce stiu; cauta sa dobandeasca ceea ce le lipseste si, ferindu-se de tot ce este mai presus de puterile lor, ocolesc ratacirile si greselile.