Citate despre Fericire

Adevarata fericire costa putin; cand costa mult, nu e de soi bun.

Fericirea e un lucru ciudat. Oamenii care n-au cunoscut-o niciodată s-ar putea să nu fie, de fapt, nefericiți. (Doamna Parkington) © CCC

Lectura tuturor cartilor bune este ca o convorbire cu cei mai luminati oameni ai secolelor trecute.

Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.

Fericirea e ca un ecou; iti raspunde, dar nu vine. (Cugetarile unei regine)

Fericirea inseamna sa-ti poti realiza visele din copilarie la varsta maturitatii. © CCC

Orice fericire este o capodopera.

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.

Nu pot sa-i suport pe profetii imbecili si negustorii de utopii, care ne ofera perspective de fericire neintrerupta… daca fericirea ar fi neintrerupta si bunastarea universala, acestea ar inceta de a mai fi fericire si bunastare si ar deveni numai plictiseala, hrana si necesitati cotidiene.

Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa, ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. When one door of happiness closes, another opens; but often we look so long at the closed door that we do not see the one which has opened for us.

Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.

Suntem fericiti atunci cand orice este inauntrul nostru are drept corespondent ceea ce se afla in afara.

Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea. Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) Fragmentul descrie viziunea lui Hobbes despre fericire/beatitudine (felicitas), pe care  o definește nu ca pe o stare de satisfacție statică, ci ca pe un proces dinamic și continuu. Respingerea scopului suprem: Hobbes se opune filosofilor antici (precum Aristotel) care credeau într-un Summum Bonum (cel mai mare bine) sau într-un punct final de liniște a minții. Dorința ca motor al vieții: pentru Hobbes, a trăi înseamnă a dori. El afirmă că o persoană ale cărei dorințe s-au sfârșit nu mai poate trăi, la fel cum nu poate trăi cineva ale cărui simțuri s-au oprit. Mecanismul succesului: fericirea constă în succesul constant în atingerea obiectivelor succesive. Obținerea primului obiect nu este scopul final, ci doar o etapă necesară („calea”) pentru a securiza și a atinge dorința următoare. Puterea: această căutare neîncetată duce la ceea ce Hobbes numește o „înclinație generală a întregii omeniri”, o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care încetează doar la trecerea în neființă. © CCC

Cei care indraznesc sa dea precepte trebuie sa se socoteasca mai capabili decat aceia carora le dau, si daca gresesc in cel mai mic lucru, sunt de condamnat.

Folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti.

Nu exista decat o fericire: Datoria. Nu exista decat o mangaiere: Munca. Nu exista decat o placere: Frumosul.

Tinem sa facem pe deplin fericita sau, daca lucrul acesta nu e cu putinta, total nefericita fiinta pe care o iubim.

Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii.

Dar cata nevoie aveam sa fiu fericita! De unde sa stiu ca fericirea nu e euforia, vartejul, betia, senzualitatea difuza, camuflata in atatea invelisuri poleite de o poezie falsa?!

Nu suntem niciodată fericiți decât din întâmplare. (Abecedar) © CCC