Citate de Iovan Ducici

Omul este cu atat mai adanc cu cat are mai mult conflicte sufletesti.

Cine ar fi stiut de Hector, daca Troia ar fi fost fericita?

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Foarte nefericita este soarta celui care nu are dusmani.

Nefericirea poate da nesperatul prilej de a cunoaste viata.

Oamenii care se plang in mod constant isi traiesc nefericirile de doua ori. De aceea, au o dispozitie morocanoasa. (Dutouriana) © CCC

Nu intelegem felul de a fi al nimanui, altfel decat prin felul nostru de a fi.

Cei mai multi oameni nu stiu ce vor, iar altii, in mare numar, nu stiu ce pot.

Sentimentul de a fi fericit sau nefericit depinde rareori de starea noastră absolută, ci de percepția noastră asupra situației, de capacitatea noastră de a fi mulțumiți cu ceea ce avem. © CCC

Mangaierea nefericitilor este sa aiba tovarasi in suferinta.

Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Secretul nefericirii sta in timpul pe care-l ai de pierdut intrebandu-te daca esti fericit sau nu. Remediul este ocupatia.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.

Prietenul nu trebuie pretuit dupa dreptate, ci dupa inima.

Omul nefericit își caută mângâiere în amalgamul format din necazul lui și necazul altuia. (Gluma)

Chiar si omul care nu da vietii nimic pretinde de la viata totul.

O mare conditie a prieteniei este sa nu pretinzi recunostinta pentru serviciile facute.

Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.