Dacă adevărul ar avea umbră, i‑am spune Om. Dacă ar avea urmă, i‑am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i‑am spune speranţă. Dacă l‑am şti dinainte, i‑am spune destin. Dacă l‑am uita, i‑am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i‑am spune Dumnezeu.
Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?
Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.
Cei care au mereu dreptate sfîrşesc prin a avea cei mai mulţi duşmani. De aceea este bine să le dai dreptate şi altora…
Numai cine cunoaşte singurătatea va stăpîni cuvîntul.
Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.
Am impresia că joc spînzurătoarea cu mine însumi. Dar nu s-au inventat încă toate cuvintele care-mi trec prin minte.
Cu cît cobori mai adînc în inima omului, cu atît ţi se astîmpără setea de cuvinte.
Amintirile miros a iarbă cosită.
Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.
Geniile sînt suflete care au atins marginea universului.
Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate din toate încheieturile roase de umbre.
Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.
Curcubeul este brîul lui Dumnezeu ce strînge suflete între lumină şi întuneric.
Frumuseţea vieţii constă în descoperirea miracolului în toate formele materiei care ne înconjoară şi ne alcătuieşte. Sublimul vieţii este imaginaţia, forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază arhetipul creaţiei divine.
Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.
Cuvintele sînt decoraţii obţinute în războaiele minţii.
Cartea este pilda vieţii noastre, care ne aduce mereu aminte că la început a fost cuvîntul. Dintre toate minunile lumii, cartea ne va face cu adevărat fericiţi…
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.