Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie.
(Domnul din San Francisco)
© CCC
Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace.
(Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)
Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.
Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.
Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.
Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.
Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului.
De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am ales calea acestei lumi deşarte prin destin?
Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?
Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.
Sunt lucruri pe care e mai bine sa le trecem sub tacere.
Tăcerea poate sluji în a elimina cuvinte sau în a le ține la păstrare, spre a fi folosite într-o ocazie mai bună. Așa cum un cuvânt spus acum poate evita o sută mâine sau poate duce la sporirea lor cu încă o mie.
Oamenii tacuti nu dau nicio dovada de nepriceperea lor.
Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.